The Universe Painted in Thoughts

Probabil vă întrebați ce este cu acest articol, mai atipic stilului meu. Ei bine, am găsit acest concurs, SuperBlog și am decis să particip și eu. Și acum vine întrebarea (așa, și?). Pentru voi  reprezintă un număr mai mare de articole postate lunar, deci mai mult material de lectură, pe teme diverse, însă pentru mine este o experiență, un test pentru a vedea dacă pot fi suficient de creativă încât să dezvolt o idee pe orice temă mi se va da, să văd dacă pot fi atât de organizată încât să-mi fac timp pentru a scrie articolele conform unui termen și mai ales, să văd cum fac față într-o asemenea circumstanță. Asta nu înseamnă, bineînțeles, că nu voi aborda în continuare teme asemănătoare celor pe care le-ați găsit până acum pe blogul meu. Doresc să păstrez ceea ce „dă un nume” acestui blog. Consider că totul este un mod de dezvoltare personală și în general, mereu este vorba despre asta. Oamenii sunt ființe care caută permanent o schimbare, care nu suportă monotonia și care, prin

Pământul e plat sau e rotund? Aș spune că asta e o întrebare care a bântuit secolul XXI, dar este o întrebare care a chinuit o lume întreagă, din momentul în care și-au dat seama că suntem undeva. Și acum poate mulți ar spune că este ceva ce deja nu se mai discută, că s-a demonstrat deja cu poze satelit că Pământul e rotund și cam asta e toată povestea. Dar dacă totul nu e așa cum credem noi? Trăim de asemenea în secolul tehnologiei, deci orice imagine ar fi putut fi prelucrată pentru a manipula oamenii și pentru a-i face să creadă ceva anume. Personal, la acest moment, cred că Pământul nu este plat, însă am totuși și câteva îndoieli. Până la urmă, nu am văzut nimic cu ochii mei, așadar, până atunci, am tot dreptul să mă îndoiesc de asta. Am găsit recent un studiu care argumenta, din punctul de vedere al autorului, bineînțeles, de ce este de fapt plat Pământul și nu rotund. Articolul spunea că întotdeauna orizontul se vede plat, indiferent de unde (din avion, de la mare, etc.), ce

Hmmm... Personal, am ajuns la concluzia că spălatul pe creier în societatea de azi este ceva atât de uzual, încât nici nu ne dăm seama cât de grav este că totul a devenit o parte din viața noastră și cât de greșit în sine. Oamenii ajung să nu-și mai formeze propriile idei (e posibil să mă repet cu ceva ce am spus într-un articol precedent, legat de această idee stric), ajung să vadă viața doar în „etape” clar definite de niște standarde absurde care parcă sunt menite să ne îngrădească nu doar posibilitățile, cât și gândirea, personalitatea și capacitatea de reacție. Mi se pare că sunt foarte multe persoane care au impresia că tot ce contează sunt niște false idealuri determinate doar de societatea în care trăim, grupurile în care intrăm și persoanele cu care avem contact. Într-un grup la o zi festivă ne dădeam părerea cu privire la fel și fel de subiecte legate de viață și ce înseamnă ea, moartea, cum se fac banii, viitorul în general și societatea în care trăim și am avut ocazia

Sincer, m-am întrebat asta adesea, deși am primit și am găsit de-a lungul timpului multe răspunsuri mai mult sau mai puțin satisfăcătoare.  Un nor molecular face în interiorul său globule, care se transformă în protostele, iar mai apoi în stele (conform apropotv.ro ), cam aceasta ar fi cea mai simplă și concentrată explicație științifică pe care am găsit-o, iar eu ador acest tip de, să le numim, „definiții”, însă ce îmi place cel mai mult la ele este că îți lasă loc de o interpretare proprie dincolo de științific, dar care nu încalcă (teoretic) nici un principiu. Bineînțeles, punând această întrebare am primit adesea și clasicul răspuns „Dumnezeu le-a creat odată cu restul lumii”, în acea ordine bine cunoscută (sau nu). Probabil cum vă așteptați deja ( vezi aici  un articol în care mi-am expus părerea despre lucruri asemănătoare), nu, nu sunt de acord cu această afirmație pentru că mi se pare imposibil ca un cineva sau un ceva să pocnească din degete și au *boom!* au apărut stelel

Sinceră să fiu, cred că am auzit de atâtea ori „Istoria se repetă.”, de câte ori am auzit și „Nu, istoria nu se repetă.” și astfel am ajuns să mă întreb și eu același lucru: se repetă? , există oare vreo ciclicitate, vreo legătură? . Am tot analizat această problemă și într-un final am ajuns la concluzia că istoria se repetă, dar nu la fel, oricât de ambiguu ar părea. În primul rând este absolut logic că lucrurile nu se pot repeta în totalitate, nu 100%, deoarece dacă s-ar repeta, oamenii ar ști la ce să se aștepte, nu ar mai exista învinși pentru că aceștia ar ști exact ce să facă pentru a scăpa. În al doilea rând lucrurile s-au schimbat, și pentru că istoria nu se scrie în câteva zile, vremurile sunt diferite și ele, deci este fizic imposibil ca totul să fie exact la fel. Dar sărind peste aceste detalii, să le numim tehnice, istoria este scrisă de învingători, care au fost sau nu au fost corecți și care au avut grijă să așeze lucrurile în favoarea lor. Cel mai potrivit exemplu ar fi

Cred că lucrul ăsta îl spun toți cei care, ajunși la o vârstă și dezamăgiți de ceea ce se întâmplă în jurul lor, încă mai speră că copiii și nepoții lor vor trăi în acea lume ideală, pe care bunicii lor au sperat că o vor construi chiar ei, însă nu au reușit. E de apreciat speranța lor, sincer îmi plac foarte mult oamenii care încă au curajul să mai spere, e ceva deosebit să poți să faci asta și te menține tânăr, însă din păcate acest lucru nu schimbă ceva decât în sufletul tău. Lumea rămâne la fel. Oricât de mult mi-ar plăcea să umplu de bucurie orice om cu o astfel de speranță și să spun, Da! Noi suntem! Noi vom schimba tot! , din păcate nu pot. Nu suntem noi cei care vor aduce schimbarea, cum nu au fost nici părinții noștri și nu vor fi nici copiii noștri, oricât de trist ar suna. Și oricât de mult s-ar dori o schimbare, ei bine eu am ajuns la concluzia că nu, nu se poate schimba nimic, iar asta nu e doar trist, e frustrant, revoltător, e ceva ce îți roade sufletul, însă ceva ce nu