Fabrica de zâmbete

Îmi place să vorbesc despre artă, să încerc să găsesc ceva frumos în orice, să vorbesc despre stele, despre frumusețea din spatele micilor lucruri ce dau esență acelor secole trecute, prea devreme uitate, despre muzică, oameni (nu vă gândiți la bârfă), anotimpuri și natură, însă nu m-am gândit niciodată (până acum), la modul în care arta se vede de fapt în orice. Sufletul are nevoie de artă, de acel fenomen de catharsis, iar ceea ce noi nu știm, este că nu doar un tablou, o carte sau o melodie sunt modalități de purificare a sufletului. Iarba care crește este o artă, insectele cu zborul lor, sunt o artă, alături de tot ce înseamnă natură, însă și arhitectură, amenajare, etc.


Nu de multă vreme, am ajuns la concluzia că și bucătăria este o artă, dincolo de arta culinară în sine, ci ea ca spațiu fizic. Când eram mică, mereu mă întrebam de ce mama preferă să stea în bucătărie cu orele (neștiind la acea vârstă că mâncarea necesită mai mult timp pentru gătit decât credeam eu), de ce adoră să își bea cafeaua neagră, îndulcită doar de puțin zahăr, într-o cană specială, din care bea în fiecare dimineață, de ce pe chipul ei nu se citea și nu se citește oboseală după ore întregi de făcut dulceață și compot, de pus zarzavaturi și murături, de ce așează fiecare colțișor perfect, fiecare borcănel la locul lui, și de ce se supăra pe mine când mă ștergeam cu acel prosopel „bun”, dintr-un cui separat față de restul. Mama făcea și face toate astea pentru că acel spațiu este locul în care ea își pune creativitatea la încercare. Poate nu are timp să deseneze, să picteze sau să se uite la prea multe filme, dar niciodată nu am zâmbit în fața unui tablou ca în fața unei farfurii în care se află mâncarea mea favorită, după o zi grea în care totul mi s-a părut negru, care m-a obosit fizic și psihic și care m-a făcut poate să răspund arțăgos. Abia acum am înțeles zâmbetul ei plin de încântare, atunci când mai ceream o porție, tristețea când poate nu terminam tot sau părea că nu îmi place. Bucătăria e locul în care mama fabrică iubire, la fel ca orice mamă iubitoare, și nici o mâncare nu e mai bună decât cea în care ingredientul nu secret, dar cel mai greu de gestionat, dragostea, este pus cu atâta grijă și răbdare într-o singură farfurie.


Mama mereu a preferat să aibă totul ordonat, organizat și extrem de sistematizat în bucătărie, iar acum am înțeles importanța acelui spațiu în care ea stătea cu orele pentru a aduce zâmbetul pe buze familiei ai cărei membri vin acasă obosiți, nervoși sau pur și simplu triști uneori. Mama este acea femeie minunată din viața mea care a reușit să transforme un spațiu aparent golaș, mohorât și în unele locuri prea încărcat, într-un spațiu în care să luăm masa împreună fericiți, să discutăm și să ne bucurăm și învățăm să ne apreciem unii pe alții.

Tot bucătăria este și un loc în care orice romantic incurabil s-a imaginat gătind alături de persoana iubită și împrăștiind peste tot cu făină, bând cafeaua de dimineață, somnoroși și gata de a începe o nouă zi împreună sau pur și simplu luând cina și atât, ca o familie.

Și după toate astea, cum ai putea spune că un asemenea spațiu nu ține de artă? Personal, găsesc acest loc intim și care necesită să reflecte puțin din personalitatea noastră, prin modul în care totul creează acea armonie caracteristică unui spațiu liniștit. Dacă ar fi să îmi organizez propria bucătărie, aș face totul crem, aș pune o masă mare în mijloc pe care să se afle mereu flori, iar toate dulapurile și sertarele ar avea acel tip de suprafață lucioasă, cu mânere ascunse. Electrocasnicele ar fi și ele mascate, orice înseamnă ustensile de bucătărie, oale sau tigăi ar fi în dulapuri, la vedere fiind doar câteva borcănele cu condimente, ceai și cafea. În mijloc ar fi un covor mare și pufos, iar totul ar fi extrem de luminos și intim. Consider că acest spațiu este locul unde este concentrată întreaga esență a casei, pentru că până și cele mai ocupate familii, găsesc în acel timp petrecut la masă, poate singurul prilej de a comunica cu toții. Este foarte important ca locul desfășurării acestor activități să fie propice înfrumusețării unor relații familiale, fabricării de zâmbete, transmitere a iubirii și manifestării empatiei și dragostei pentru cei dragi, prieteni sau pur și simplu cunoștințe.


Este un loc care conține artă, este dovada că arta este omniprezentă, că ne înconjoară, asaltează și că totul poate fi transformat în ceva frumos.

Proba 3-Superblog2018!

(Și citatuuul^^)

The kitchen is the heart of the home.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pământul e plat sau e rotund?

Un om cu o idee genială

Ce înseamnă să fii „special”?