Mai întâi om și apoi profesor
Școala este locul în care ar trebui să vină dascăli în fața elevilor și în afară de materii și teorii pe care sunt obligați să le transmită, aceștia ar trebui să fie cu adevărat dascăli, iar elevii să rămână cu ceva real după terminarea școlii. Nu îmi pun problema că ați avut/aveți și voi anumiți profesori care nu fac decât să bifeze ce au făcut și ce nu au făcut din programă, care dacă te văd supărat nu o să te întrebe ce ai pățit, ci „o să-ți dea un motiv adevărat de supărare”, și e trist. Lucrurile nu ar trebui să decurgă așa. Nu încerc prin acest articol să denigrez pe nimeni sau să instig la revoltă, însă este o problemă care vrând, nevrând, ne afectează pe toți, într-o mai mică sau mai mare măsură, iar eu, ca elevă, mă simt afectată direct de aceste lucruri. Există profesori de acest tip peste tot, profesori plictisiți de viață, de meserie și de atâtea fețe, oameni cu complexe de superioritate sau poate doar indiferenți (bineînțeles, există și oameni excepționali, care îș