Extratereștrii există?

Extratereștrii există? Hmmm... Acesta e un subiect destul de dezbătut în ultimul timp, și parcă odată la un interval, oamenii iar se agită pe baza acelorași întrebări: cum arată?, unde sunt?, de ce nu ne vizitează?, oare ne vizitează?, vor să ne controleze?, ce e cu cercurile din lanurile de grâu?, dar cu aparițiile cu OZN-uri? (știți voi, genul ăsta de întrebări). Și de fiecare dată când se pornește o astfel de discuție în mediul online, televiziunile o iau razna, și vedem cu toții pe toate canalele de știri, începând cu ora 5 PM, fel de fel de filmulețe făcute de așa ziși martori la „evenimentele ȘOCANTE!!!”, interviuri sau voci, probabil știți foarte bine la ce mă refer, totul sub titluri ce conțin neapărat cel puțin unul din cuvintele: șoc, incredibil, uluitor, adevărul, etc., scris cu majuscule și cât mai mare ca să vezi și dacă nu vrei să vezi :)). Am putea foarte ușor să împărțim oamenii în 3 categorii după acest criteriu:
1. Cei care nu cred în nimic.
2. Cei care cred în tot.
3. Cei care cred ceva, nu chiar tot, și nici ei nu știu exact ce ar trebui și ce nu să creadă. Totuși, cred că există ceva, cumva, undeva, și cam atât.

(despre asta vorbeam cu știrile)

Și în această ultimă categorie mă încadrez eu. Mi se pare imposibil să fim singurii, și da, nu e demonstrat nimic nici pro și nici contra, dar chiar se poate să fim atât de speciali ca în acest univers gigantic, pe care nici măcar nu putem să-l cuprindem cu mintea, să fim singuri, să nu existe nicăieri nimic altceva? Nu, nu prea cred. Noi, oamenii, (asta sună de parcă aș fi ceva extraterestru și vreau să vă fac să credeți că sunt una de-a voastră, ca atunci când ești mic și spui tuturor, după ce ai stricat ceva, că tu n-ai făcut nimic, doar ca să nu intri la bănuieli; bineînțeles, obții exact opusul) avem tendința să credem că suntem foarte evoluați, că suntem acea rasă superioară. Ei bine, eu cred că nu, în primul rând pentru că în 5 milioane de ani nu am reușit decât să comunicăm cu oricine de pe glob cu ajutorul unor dispozitive pe care le ținem în buzunare, să bănuim câte ceva despre dinozauri și cam ce a fost pe atunci și să creem teorii despre cum am apărut noi, planeta noastră și restul. Ceea ce per ansamblu e foarte puțin. Spațiul ne este în continuare necunoscut. Da, am încercat și încercăm în continuare să-l explorăm, dar nu putem să păcălim pe nimeni că vom reuși vreodată să descoperim cu totul, pentru că pur și simplu, nu suntem creați pentru așa ceva, pentru a ne complica scurta existență în acest mod. Deci nu, nu suntem nici pe departe de a fi evoluați, dar măcar ne străduim și e foarte okey așa. :)))

Și să revenim la extratereștrii. Există? Absolut! O să ne întâlnim vreodată cu ei? Nu se știe.Sau ne-am întâlnit oare deja cu ei? Sunt mai evoluați decât noi? Cel mai probabil. Sunt reale toate acele „dovezi” cu care e împânzit internetul? Din nou, nu se știe.

Personal însă, nu cred că sunt (99% din) dovezi reale. Trăim într-o lume în care oamenii au nevoie de atenție mai mult decât de aer, iar situațiile dificile cer soluții dificile, nu? Deci nu putem nega (zic eu) că tot ce vedem la televizor și în filmulețele de pe YouTube ar putea să fie o făcătură. Totuși există și lucruri mai mult sau mai puțin explicabile, cercuri foarte complicate care apar peste noapte, sau diferite mesaje, dar nu e nimic ce nu poate fi pus sub semnul întrebării. Nu e nimic concret, clar 100%, deci fiecare crede în ce vrea.

Eu îmi imaginez acești extratereștrii ca o specie mult superioară, nouă cel puțin, și am găsit într-un roman SF o idee chiar interesantă (a-ți putea spune că e fantezie, dar eu cred că e o teorie exact ca toate celelalte, deci de ce nu? :))) ). În această carte, totul a început odată cu existența oamenilor maimuță care nu ar fi evoluat și cărora nu le-ar fi venit ideea să facă arme din oase, dacă nu ar fi apărut peste noapte un monolit gigant, venit parcă de nicăieri. Cartea spune că acest monolit a determinat rasa umană să ajungă așa cum o vedem noi astăzi, și că tot un astfel de monolit ne va dezvălui la un moment dat și restul (sau măcar parțial, și nu tuturor), însă mult mai târziu, poate chiar decât ne putem închipui acum. Extratereștrii, totuși, rămân un mister și nu au o formă fizică clar definită, astfel încât să spui că au un cap, două mâini și două picioare, sau că au antene, mai multe perechi de ochi sau orice altceva, tot ce se știe despre ei e că sunt, că există, și cam atât, și cred că e destul de suficient.

(cartea face parte dintr-o serie, „Odiseea spațială”, uitați aici un link către o impresie pe care am scris-o, despre carte)

Îmi place această teorie. O văd ca pe altceva. Cred că acești extratereștrii sunt mai mult ca o forță exterioară, care poate lua orice formă și care ar putea, oricând, să ne controleze. De asemenea, s-au descoperit diferite pietre sau construcții (fărâme de construcții, nu mai țin minte exact, dar oricum, ați prins ideea), care nu ar fi putut fi făcute să arate astfel având în vedere perioada din care datează și uneltele caracteristice perioadei (aici un link să vă faceți o idee). Cred că mai degrabă acestea ar fi dovezile existenței unei rase extraterestre, decât farfuriile zburătoare cu lasere și cercuri în culturi de cereale. Mi se pare mai realist. Nu spun că toate acele lucruri care vehiculează pe internet nu ar putea fi reale, dar la fel de bine ar putea fi și false, și se apropie mult mai puțin de concret.

E ceva destul de greu de explicat (și sper că nu v-am băgat în ceață, cu această „explicație” sau opinie mai degrabă), și e atât de greu de explicat pentru că nimeni nu a reușit să descopere nimic momentan. Deci fiecare are ideea lui legat de existența sau lipsa existenței acestor „creaturi”, și de modul în care acestea arată, se comportă sau ne afectează. Mi se pare oricum extrem de interesant să analizez această problemă (chiar dacă nu e o problemă ci un fapt, să zicem) și e fascinant să încerci să deslușești o bucățică din necunoscut și chiar dacă e greșită, pentru tine să fie reală. Iar asta o face corectă. Simți că ai mai descoperit ceva din acest ocean de nimic care e în același timp totul, deci ești fericit, nu contează că ai dreptate sau nu. :)))

(Și citatul, de autorul cărții „Odiseea spațială”- Arthur C. Clarke ^-^)

Two possibilities exist: Either we are alone in the Universe or we are not. Both are equally terrifying.