„Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu.”

Sunt sigură că ați auzit cu toții de această replică (mai mult sau mai puțin) celebră, din „Dialogurile” lui Platon (replica este a lui Socrate). Vă întrebați probabil cum am ajuns la asta, ei bine am citit o carte extrem de interesantă și profundă, „Un extraterestru în pijama” de Alina Nour. Nu o să vorbesc acum despre carte (pentru că asta fac pe celălalt blog și poate nu sunteți cu toții interesați), dar ideea e următoarea, la fel ca multe alte cărți din aceeași categorie, prezintă o altă perspectivă asupra teoriei și întrebării pe care eu mi-o pun foarte des, și probabil mulți dintre voi o faceți de asemenea: cum am apărut? de ce?.

Bineînțeles, există sute de interpretări legate de acest lucru, și cred că fiecare are teoria lui, cea din Biblie fiind una din cele mai cunoscute, și nu am nimic legat de acea variantă, dar mi se pare că multe lucruri nu se leagă, și sincer prefer să aleg ceva ce duce măcar un pic către știință, sau tinde spre ea. Personal, cred în extratereștri (și am vorbit mai mult despre asta în acest articol), și așa cum am spus și acolo, văd aceste „creaturi” ca fiind mult mai dezvoltate decât noi. Suntem extrem de în urmă, în ceea ce privește descoperirile, deci chiar cred că există ceva în univers cel puțin de două ori mai dezvoltat (la fel de bine pot exista și creaturi mai puțin evoluate, de ce nu?) decât noi. Să luăm acest lucru (măcar de amorul artei) ca fiind valid, deci putem presupune că extratereștrii ne-au ajutat în vreun fel sau altul să ajungem unde suntem acum. Sunt multe lucruri care nu pot fi explicate, începând cu piramidele (de care voi vorbi în curând, într-un viitor articol, cel mai probabil), și terminând cu diverse construcții și pietre. Sunt de părere că aceste ființe extraterestre ne-au ajutat să descoperim anumite lucruri, legate de fizică, chimie, tehnologie în general, și tot ce ne-a propulsat încetul dincolo de bariera ce ne desparte de momentele în care vânam, creșteam plante și cam atât. Tot ei sunt și cei care, am putea spune, „au ales” persoanele care să descopere aceste lucruri, pentru că sunt aproape sigură cu mult timp mai în urmă persoane care au făcut supoziții legate de diverse teorii, dar nu le-au putut demonstra, sau nu au fost luați în serios, sau pur și simplu persoane care „să dea mai departe” anumite învățături (un exemplu foarte bun ar fi Socrate, care le vorbea oamenilor despre fericire și cunoașterea de sine). Mă gândesc că totul se leagă într-un fel cu tot ce e în jurul nostru. Noi oamenii suntem, în sine, niște ființe inexplicabile, care nu au idee când cu exactitate, de ce și cum au apărut, iar a căror cunoștințe sunt minimale în comparație cu ce s-ar putea ști defapt despre univers, sau ce se crede că s-ar putea ști, pentru că poate fi chiar și mai mult decât suntem capabili să ne închipuim. Deci de ce nu ar exista o legătură între noi și celelalte lucruri inexplicabile precum Atlantida, Triunghiul Bermudelor (s-au dat câteva explicații legate de aceste lucruri, dar sunt doar niște teorii mai elaborate, deci doar niște teorii care încearcă să răspundă la câteva întrebări, adevărul putând fi acesta sau oricare altul) și altele.

Numai despre Atlantida de exemplu, lucrurile sunt destul de controversate, mulți nu cred în existența acestui loc (prima dată menționat tot în „Dialogurile” lui Platon), însă mulți cred că acest loc ar fi existat (totul este atât de controversat, încă există o știință, atlantologie, care se ocupă cu studiul Atlantidei). Eu cred că acest loc ar fi existat și că a reprezentat un punct deosebit de important în evoluția noastră, tocmai pentru că acum nu se mai știe nimic de acest loc. Mă gândesc că poate acolo ar fi fost documente extrem de importante pe care dacă le-am avea acum, ne-am arunca cu sute de ani în viitor, și pentru că nu se dorea acest salt incredibil, acum nu se mai găsește absolut nimic. Sau poate oamenii de acolo, de care se credea că erau din absolut toate rasele, au avut contact cu extratereștrii, știau extrem de multe. Bineînțeles, toate acestea sunt doar idei de ale mele, și nu am nici o dovadă, și nici nu o să am vreodată (cred eu), la fel de bine puteau fi oameni obișnuiți, sau doar o plăsmuire a lui Platon pentru a-și putea pune altfel în valoare mesajul, însă îmi place să cred că e mai mult de atât. La fel e și cu Triunghiul Bermudelor, deși poate mult mai clar. Nu are rost să spun ce e  cu acest lucru, pentru că sunt sigură că știți despre ce e vorba, până și în Scooby-Doo a fost un episod mai demult despre asta :))) (nu că asta clarifică ceva, dar așa ca chestie). Legat de acest lucru, ei bine tind să cred atât varianta care atestă că e un simplu loc cu degajări de gaze din subsolul marin, cât și poveștile care vehiculează de atâta timp. Ce ar fi viața omului fără povești până la urmă, nu? La fel de bine poate fi un portal spre altă lume, la fel de bine poate fi orice și atâta timp cât nu e demonstrat contrariul, ei bine, poate fi corect. Eu cred că e ceva între aceste două variante, deși le cred pe ambele în aceeași măsură. Mă gândesc că poate e un loc cu degajări de gaze din subsolul marin, și datorită (sau din cauza, luați-o cum vreți) acestor gaze se întâmplă și lucruri mai mult sau mai puțin inexplicabile, dispariții (nu mă refer la scufundări, acel fel de dispariții unde se găsesc epavele, chiar și ani mai târziu). E un pic dificil să vorbești despre asta, pentru că mi se pare un subiect destul de tabu, și toți au păreri și păreri despre asta (și vrei să nu pari nebun, deși nu știu dacă mi-a ieșit). Oricum, eu cred că orice e posibil, și mai ales, că totul, cel puțin aceste trei lucruri, se leagă de noi și de ceva ființe extraterestre.

Lumea în care trăim e plină de mistere, de necunoscut și de întrebări cărora probabil nu le vom afla niciodată răspunsul, sau care nu au un răspuns, dar mi s-ar părea extrem de plictisitor să trăim și să luăm totul de-a gata, fără să ne imaginăm nimic, fără să avem speranța că poate totul e mai mult decât pare, că lumea și universul sunt ceva mai complex decât vrem poate să admitem. Și cum să ne facem existența mai complexă, dacă nu încercând să găsim răspunsuri?

(Și citatuuul, din Socrate^^)

The wisdom comes to each of us when we realize how little we understand about life, ourselves and the world around us.