Incinerat vs. Înmormântat
Așa cum am spus în postarea Ce se întâmplă după ce murim? nu sunt de acord cu ideea de a te afla la 2 metri sub pământ, chiar și mort fiind. Și aici apare întrebarea: de ce? Ei bine, în primul rând ideea e aiurea. Te-ai chinuit toată viața să arăți bine, să fii plăcut fizic pentru ceilalți, chiar și inconștient poate, iar apoi, după atâta chin, totul intră într-un proces lent de descompunere. Și dacă ar fi doar atât și te-ai descompune pur și simplu ar fi okey, indiferent cât de încet s-ar petrece totul, dar nu se întâmplă așa. Apar sute de vietăți necrofage, pentru care devii cea mai apetisantă masă. Să fim serioși, chiar îmi doresc să devin prânzul a 2000 de viermi și muște? Nu, sub nici o formă, chiar dacă nu ești conștient și nu simți nimic, dar totuși.
Pe lângă asta, Suntem închiși într-o cutie într-o poziție în care „vom dormi” (deși noi niciodată n-am dormi în poziția aia), prinsă cu șuruburi/cuie (sau cu ce-o fi prins, detalii). Ne batem o viață cu pumnii în piept că merităm să fim liberi și ajungem închiși într-o cutie, peste care avem o tonă de pământ, și dacă ești și mai norocos, de asupra se toarnă ciment. -_-
🆚
Și da, e viața. Ai fost materie, consumi materie, devii materie, dar poți deveni materie și altfel, zic eu. :)))
Acum, sărind peste aceste lucruri, să spunem că nu contează, că e doar ceva acolo și odată ce ai murit nu te mai interesează și nici n-ar trebui să te intereseze, dar gândiți-va la toate obiceiurile specifice acestui eveniment, ca să-l numim așa. Vin toți oamenii care își amintesc că te-au cunoscut, indiferent dacă nu te-au suportat și nici tu nu i-ai suportat vreodată, persoane cu care nu ai mai vorbit de un secol, diferiți vecini, etc. Nu încerc să spun că nu vin și persoane care chiar au însemnat ceva, dar nu sunt singurii și vin și acest tip de prefăcuți, îmbrăcați toți în negru, îndoliați nevoie mare, cu batiste la ochi și cu replici de genul: vai, a fost un om minunat, nu mai era nimeni ca el, ne va lipsi. E atât de mult snobism în lucrurile astea, nu cred că vrea cineva să fie atâta falsitate în jur încât să devină palpabilă. Și oricât de dur ar suna, n-ai însemnat nimic pentru x verișor de gradul al 3-a al vecinului de la 2, și e foarte okey, dar eu sincer nu aș putea accepta gândul ca genul ăsta de persoane să mă ridice în slăvi într-un astfel de moment. Și din păcate nu poți să le spui dinainte oamenilor, știți, nu veniți :)). Iar asta e doar legat de oameni, dar sunt și obiceiurile: hai să facem 200 de pomeni, unde punem pilaf, sarmale, lapte cu orez și cozonac în aceeași farfurie, unde împărțim prosopele la un leu tuturor, unde lumea bea mai ceva ca la nuntă și unde, ne îngrămădim și ne batem pe borș de pește și prăjiturele. Și da, lucrurile clar nu sunt așa peste tot, sau poate nu sunt chiar așa în totalitate, dar poate nu o să poți să te asiguri din timp că nu o să aibă loc așa ceva și apoi „te trezești” (metaforic vorbind, pentru că nu te mai trezești) cu acest tip de manifestări. Mi se pare prea fals, prea multă energie consumată pentru nimic per ansamblu.
Incinerat fiind, cred că lucrurile se schimbă. Procesul de descompunere e rapid, și ești sigur că nu o să te dezgroape nimeni peste 7 ani și o să te vadă că poate nu te-ai descompus și apoi apari la știri: Vampir descoperit în (și aici spune orașul din care ai fost, pentru că și acei localnici merită să fie băgați un pic în seamă, nu?)!!! Imagini care vă pot afecta emoțional!!!. Nu prea văd cum te-ai putea „odihni” în aceste condiții. În plus, cenușa ta o păstrează câteva persoane extrem de apropiate și importante pentru tine, sau mai bine, o aruncă undeva cu toții și asta a fost. Mi se pare cu mult mai intim. Vrând nevrând ajungem toată viața să fim înconjurați de persoane false, doar cu interese, măcar atunci să lipsească.
Și acum, mulți ar putea spune, „Știi, dar ar trebui să ajungem tot în pământ pentru că din pământ am venit.”. Okey, asta e o idee, dar teoretic ajungi în pământ și incinerat fiind, cenușa aia se răspândește și ajunge pe sol. E cam aceeași treabă, doar o altă perspectivă.
(Încă ceva: când ești incinerat emani CO2, care consumat de plante devine oxigen, deci ajuți mediul și așa :))) )
Mă gândeam să termin articolul cu „Nu știu cât e de corect...”, dar mi-am dat seama că e foarte corect. Nu e un subiect care cere o dezbatere, e doar o opinie, o alegere. :)))
O seară (sau zi, dacă citiți asta ziua :))) ) faină!^^
(Și citatul, bineînțeles -cred că această anunțare a citatului a început să facă parte din încheiere și ea)
Just because my path is different doesn't mean I'm lost.
Pe lângă asta, Suntem închiși într-o cutie într-o poziție în care „vom dormi” (deși noi niciodată n-am dormi în poziția aia), prinsă cu șuruburi/cuie (sau cu ce-o fi prins, detalii). Ne batem o viață cu pumnii în piept că merităm să fim liberi și ajungem închiși într-o cutie, peste care avem o tonă de pământ, și dacă ești și mai norocos, de asupra se toarnă ciment. -_-
🆚Și da, e viața. Ai fost materie, consumi materie, devii materie, dar poți deveni materie și altfel, zic eu. :)))
Acum, sărind peste aceste lucruri, să spunem că nu contează, că e doar ceva acolo și odată ce ai murit nu te mai interesează și nici n-ar trebui să te intereseze, dar gândiți-va la toate obiceiurile specifice acestui eveniment, ca să-l numim așa. Vin toți oamenii care își amintesc că te-au cunoscut, indiferent dacă nu te-au suportat și nici tu nu i-ai suportat vreodată, persoane cu care nu ai mai vorbit de un secol, diferiți vecini, etc. Nu încerc să spun că nu vin și persoane care chiar au însemnat ceva, dar nu sunt singurii și vin și acest tip de prefăcuți, îmbrăcați toți în negru, îndoliați nevoie mare, cu batiste la ochi și cu replici de genul: vai, a fost un om minunat, nu mai era nimeni ca el, ne va lipsi. E atât de mult snobism în lucrurile astea, nu cred că vrea cineva să fie atâta falsitate în jur încât să devină palpabilă. Și oricât de dur ar suna, n-ai însemnat nimic pentru x verișor de gradul al 3-a al vecinului de la 2, și e foarte okey, dar eu sincer nu aș putea accepta gândul ca genul ăsta de persoane să mă ridice în slăvi într-un astfel de moment. Și din păcate nu poți să le spui dinainte oamenilor, știți, nu veniți :)). Iar asta e doar legat de oameni, dar sunt și obiceiurile: hai să facem 200 de pomeni, unde punem pilaf, sarmale, lapte cu orez și cozonac în aceeași farfurie, unde împărțim prosopele la un leu tuturor, unde lumea bea mai ceva ca la nuntă și unde, ne îngrămădim și ne batem pe borș de pește și prăjiturele. Și da, lucrurile clar nu sunt așa peste tot, sau poate nu sunt chiar așa în totalitate, dar poate nu o să poți să te asiguri din timp că nu o să aibă loc așa ceva și apoi „te trezești” (metaforic vorbind, pentru că nu te mai trezești) cu acest tip de manifestări. Mi se pare prea fals, prea multă energie consumată pentru nimic per ansamblu.
Incinerat fiind, cred că lucrurile se schimbă. Procesul de descompunere e rapid, și ești sigur că nu o să te dezgroape nimeni peste 7 ani și o să te vadă că poate nu te-ai descompus și apoi apari la știri: Vampir descoperit în (și aici spune orașul din care ai fost, pentru că și acei localnici merită să fie băgați un pic în seamă, nu?)!!! Imagini care vă pot afecta emoțional!!!. Nu prea văd cum te-ai putea „odihni” în aceste condiții. În plus, cenușa ta o păstrează câteva persoane extrem de apropiate și importante pentru tine, sau mai bine, o aruncă undeva cu toții și asta a fost. Mi se pare cu mult mai intim. Vrând nevrând ajungem toată viața să fim înconjurați de persoane false, doar cu interese, măcar atunci să lipsească.
Și acum, mulți ar putea spune, „Știi, dar ar trebui să ajungem tot în pământ pentru că din pământ am venit.”. Okey, asta e o idee, dar teoretic ajungi în pământ și incinerat fiind, cenușa aia se răspândește și ajunge pe sol. E cam aceeași treabă, doar o altă perspectivă.
(Încă ceva: când ești incinerat emani CO2, care consumat de plante devine oxigen, deci ajuți mediul și așa :))) )
Mă gândeam să termin articolul cu „Nu știu cât e de corect...”, dar mi-am dat seama că e foarte corect. Nu e un subiect care cere o dezbatere, e doar o opinie, o alegere. :)))
O seară (sau zi, dacă citiți asta ziua :))) ) faină!^^
(Și citatul, bineînțeles -cred că această anunțare a citatului a început să facă parte din încheiere și ea)
Just because my path is different doesn't mean I'm lost.
Total de acord cu snobismul șitl toată fățărnicia înmormântărilor. Incinerarea mi se pare o alternativă interesantă, de exemplu cenușa ar putea fi răspândită în locurile de suflet ale persoanei în cauză, idk. Un articol mai sumbru dar de-a dreptul fermecător. Citatul final a fost cireașa de pe tort cu o însemnătate aparte.
RăspundețiȘtergereWoow. Mersiii tare mult și mă bucur extrem de tare că îți place^^
ȘtergereCum ti-am mai spus si inainte, iubesc felul in care privesti lucrurile. Si, am o mica obiectie, clar nu e importanta, dar.. Am auzit ca daca te dezgroapa ăștia peste 7 ani si nu ai putrezit, clar esti vre-un sfant :)))
RăspundețiȘtergereImi plac articolele tale la nebunie si le urmaresc cu foarte, foarte mare interes! Succes in continuare!��
Mulțumesc tare mult! Mă bucur că îți place ceea ce fac!^^
ȘtergereHmmm... Legat de sfinți nu prea știu ce să zic. Depinde și de ce ai făcut în viață din această perspectivă, dar majoritatea știrilor erau despre vampiri. Mă voi mai interesa totuși :)))
Intr-adevar, incinerarea e o alternativa, chiar cred ca mai avantajoasa. Dar, in timp ce citeam articolul, m-am gandit: sa zicem ca alegi sa fii incinerata si spui acest detaliu celei mai importante persoane din viata ta. Dar, daca bunica aia religioasa care merge la pomeni in fiecare luna ar stii ce "planuri" ai, oare ar fi de acord? :)))
RăspundețiȘtergereCred că pur și simplu nu trebuie să fie sau nu de acord (dacă e să o iau conform realității, nu, clar nu ar fi de acord). Nu cred că este important ce crede x și y legat de aceste detalii (chiar dacă sunt rude, prieteni, etc), trebuie să fie alegerea ta, e destul de greu să mulțumești pe toată lumea. Tu ce ai alege în această situație? :))
Ștergere