Natura în haine de toamnă și... Frunze

Așa cum ați observat cu toții probabil, hainele sunt, fie că ne place sau nu, fie că este corect sau greșit, o modalitate de a acorda o etichetă unei persoane. Ne fac să ne simțim mândri și importanți sau josnici și nedemni, însă per ansamblu, totul depinde de fapt de percepția fiecărui om. Deși „nu haina îl face pe om”, nimeni nu cred că poate admite că vestimentația nu este ceva ce se ia în calcul indiferent de situație: la o petrecere, la un interviu de angajare, la școală sau la muncă, la o cină importantă și așa mai departe. Aș putea spune că este acel ceva ce a rămas din secolele trecute, când vestimentația era ceva ce te clasa în societate (și aici puteți lua ca exemplu toate rochiile secolelor trecute sau costumele ce includeau baston și ceas de buzunar).

Trecând totuși peste tot ce presupune etica și morala cu privire la modul în care ne raportăm la articolele vestimentare, nu doresc ca acesta să fie un articol despre alte probleme actuale, anotimpul în care ne aflăm parcă nu dă voie mâhnirii să își facă loc în viețile noastre. Dacă mă uit în jur, văd frunze de toate culorile, cerul e gri, iar soarele nu te mai arde, lăsând loc picurilor reci de ploaie să se scurgă peste lume. Natura permite în sfârșit cerului să plângă efemeritatea lumii pe care o veghează zi de zi, iar deasupra copacilor dezgoliți și a covorului de frunze, a clopoțelului școlii și râsetelor îndrăgostiților șoptindu-și promisiuni perene, singurele ce rezistă morții, văzduhul suspină și se întunecă. E reprezentarea doliului naturii, cu fiecare frunză căzută, o lacrimă se scurge, iar expierea iese triumfătoare.

Eu totuși nu simt această efemeritate, nu încă, și nici tristețea naturii nu îmi udă obrajii. Văd doar culori și armonie, și nu simt moartea ce dezgolește copacii și frigul ce izgonește păsările. Tot ce văd este un tablou și tot ce simt este încântare. Poate e o ipocrizie să privesc totul ca pe un simplu oftat ce vine și trece, și în rest, să mă preocup de emoțiile pe care mi le oferă acest anotimp, însă și în sânul naturii, zăresc tot viața și mă îmbăt tot cu frumusețe și splendoare.

Acest anotimp nu mă face să mă gândesc decât la un copil ce aleargă și se aruncă în frunze, cu ghetele deja murdare, o tânără ce mătură covorul multicolor cu trena unei rochii elegante, sau un tânăr ce așteaptă, într-un palton negru, rătăcit, visător și gânditor, cu un trandafir în mână, o fată. Nu poți să mai observi nostalgia naturii într-un așa univers feeric, în care totul pare mai viu deși moare.

Toamna este acel anotimp care mă face să sper și să culeg din amintiri doar bucurii, toamna este acel anotimp care mă mâhnește doar prin prizma faptului că nu îmi oferă suficient timp să admir tot, niciodată, este acel anotimp care mă face să îmi doresc să scot puloverele de la naftalină doar pentru că sunt pufoase, și să beau ceai în timp ce citesc și ascult ploaia.

Printre aceste variațiuni de sentimente, toamna este, de asemenea, anotimpul care îți permite să te uiți în dulap și să zâmbești (oricât de plastică ar fi exprimarea), pentru că dăruiește eleganță și decență oricărei ținute. Am început acest articol (ceva mai atipic față de ce obișnuiam eu să scriu), de la subiectul haine, și chiar cred că toamna este acea perioadă în care garderoba prestabilită  nu este ceva obligatoriu, ca să zic așa, dar este ceva ce parcă prezintă respect față de durerea naturii. Să creez un top al hainelor (sau un top în general) pentru această perioadă este destul de neobișnuit pentru mine, dar există totuși câteva articole, cu adevărat necesare pentru a creea acea imagine în ton cu un tablou ce pare o reprezentare a trecutului în prezent (după cum probabil ați observat, articolele încep din ce în ce mai mult să aducă cu cele clasice, ceea ce mi se pare drăguț):

1. Paltonul - acel articol vestimentar care pe mine mă trimite cu gândul la secolele XVIII-XIX, lunguț și elegant

2. Ghetele/botinele -  odată ce frigul pare totuși să ne ia cu asalt, cred că sunt completarea perfectă al acelei imagini din secolele trecute, ce îți dă un aer clasic (poate că lipseșc pălăria și fustele lungi, dar poate pe viitor, cine știe? :))) )

3. Mănușile - subțiri și elegante, nebutucănoase, oferă ținutei un pic de mister și ne păstrează în acea epocă a trecutului

4. Rochiile și fustele 3/4 - sunt acele piese din garderobă care deși mult timp au fost considerate demodate, acum nu fac decât să transforme o ținută normală în ceva clasic și elegant (mai ales pentru persoanele înalte)

5. Fularul/eșarfa (nu ma refer la acele fulare groase de iarnă) - dacă e să o luăm logic, nu prea te apără de frig dacă sunt așezate în așa fel încât să arate drăguț, dar completează stilul elegant și îl aduce puțin mai în față ca epocă

6. Aricolele din denim - dacă până acum totul ne trimitea pe vremea în care se mergea la baluri dansante, se fuma din pipă și „Codul bunelor maniere” era ca o carte de legi, aceste articole ne trimit undeva prin anii '90

7. Puloverele pufoase - ți-e prea cald când le porți, prea frig fără, dar sunt pufoase deci e perfect :))

8. Pantalonii și cămășile largi - aduc totul în prezent, nemaiscoțând în evidență rotunjimile trupului, oferă mister, modestie și în același timp stil

9. Șosetele colorate și cu modele care se văd - de ce să nu fim cu toții copii? E o modalitate foarte simplă de a crea ceva vesel

10. Orice te face fericit - per ansamblu, nu contează ce e elegant, frumos, ce se găsește în toate magazinele, ceea ce contează cu adevărat e ceea ce te face fericit și capacitatea de a vedea dincolo de haine. Totul e un înveliș care se degradează, însă sufletul este adevărata valoare a fiecărui om, capacitatea de a se bucura și a iubi.

Și asta a fost prima probă din Superblog2018^^
(Nelipsitul citat :))) )

Into each life some rain must fall, like in the autumn.