Istoria se repetă, dar nu la fel...

Sinceră să fiu, cred că am auzit de atâtea ori „Istoria se repetă.”, de câte ori am auzit și „Nu, istoria nu se repetă.” și astfel am ajuns să mă întreb și eu același lucru: se repetă?, există oare vreo ciclicitate, vreo legătură?. Am tot analizat această problemă și într-un final am ajuns la concluzia că istoria se repetă, dar nu la fel, oricât de ambiguu ar părea. În primul rând este absolut logic că lucrurile nu se pot repeta în totalitate, nu 100%, deoarece dacă s-ar repeta, oamenii ar ști la ce să se aștepte, nu ar mai exista învinși pentru că aceștia ar ști exact ce să facă pentru a scăpa. În al doilea rând lucrurile s-au schimbat, și pentru că istoria nu se scrie în câteva zile, vremurile sunt diferite și ele, deci este fizic imposibil ca totul să fie exact la fel. Dar sărind peste aceste detalii, să le numim tehnice, istoria este scrisă de învingători, care au fost sau nu au fost corecți și care au avut grijă să așeze lucrurile în favoarea lor. Cel mai potrivit exemplu ar fi orice regim de conducere anterior, din orice loc. Bineînțeles, conducătorul, acum cel mai probabil mort în urma unui război sau a unei revoluții, este privit ca personajul negativ din poveste, chiar dacă chiar așa a fost sau nu din toate punctele de vedere. Este clar că acele mai multe sau mai puține părți bune sunt băgate cu delicatețe sub preș și ascunse de lucrurile teribile, de greșelile care i-au tras în jos și pe care se pune accentul cel mai mult.

Eu cred că deși oamenii, mentalitățile și ideile, aspirațiile și visurile s-au schimbat, oamenii își doresc, în principiu, cam aceleași lucruri. Goana după avere, bani și putere nu se va termina niciodată, va fi doar cea care ne va omorî pe toți, dar nu se va sfârși nici măcar atunci când vom fi murit cu toții. Este scopul pentru care trăim și care ne omoară, și oare atunci scopul vieții nu ar fi chiar sfârșitul ei? Dar să nu schimbăm subiectul: având în vedere că banii și controlul sunt cele care ne vor îneca, dar și cele pentru care sau împotriva cărora luptăm, fie pentru a le dobândi, fie pentru a ne feri de ele sau a le ocoli, oamenii vor apela întotdeauna la aceleași metode clasice care dau randament cu siguranță și care îi vor propulsa acolo unde își doresc să ajungă: hoția, manipularea, minciuna și în ultimă instanță, violența și forța brută. Fie că este vorba de cucerirea unui teritoriu sau cumpărarea pe bucății a industriei unei alte țări pentru propriu interes prezentat sub pretextul dorinței unei întregi națiuni, oamenii vor încerca să se bage cât mai mult unul pe altul la fund pentru a reuși. Mie sincer mi se pare exact același lucru ca acum sute de ani. Istoria se repetă pentru că nu vom realiza niciodată că nu aceste lucruri pentru care ne zbatem ne sunt de fapt necesare, ci momentele, experiențele, amintirile și fericirea adevărată, care nu se bazează pe eșecul celuilalt. Mereu a fost așa, mereu s-a încercat monopolul întregii lumi, iar pentru că de fiecare dată se găsește altă variantă, ei bine, asta face ca istoria să nu se repete. Probabil acum sunteți puțini confuzi pentru că am spus în două enunțuri diferite același lucru în mare, dar cu concluzii diametral opuse. Sunt de părere că acest mod de a acționa al ființelor umane este ceva primitiv, însă face parte din noi. Istoria este despre asta, despre noi și despre cum, în raport cu timpurile, am reușit să eșuăm dramatic la același lucru, fără să ne dăm însă exact seama că ne învârtim într-un cerc, continuând să ne înjunghiem de la spate fără vreun scop sau rezultat și nu cred că lucrul acesta se va schimba. Per ansamblu, noi nu facem decât să murim pentru o cauză pierdută, iar dacă prin absurd, să spunem că cineva ar reuși să iasă din acest cerc și să stăpânească totul cu adevărat (și aici nu vorbim despre masoni, dar o să dezbat și asta altă dată), ei bine, rezultatul ar fi exact același: moartea. Deci lucrurile tot s-ar repeta, însă altfel, și tot într-un cerc fără sfârșit ne-am trezi.

Ce încerc să spun este că istoria este ceva ce putem controla în aceeași măsură în care nu putem. Să ne dorim putere este ceva ce deja a intrat în structura noastră, însă modul în care obținem ce ne dorim, cât și cizelarea acestor dorințe ține doar de noi.

Sper că nu a fost prea ambiguu ce am spus și că s-a înțeles ideea. :))) Mie mi se pare ceva destul de greu de explicat, deși poate nu e. Cred că e mai profund decât pare, pentru că poate reprezenta răspunsul la multe întrebări dar și motivul punerii a și mai multor întrebări, totul se învârte pe principiul „întuneric luminos” (îmi place să îl numesc așa pentru că totul e despre ceva ce este și nu este în același timp).

(Și citatuul^^)

History repeats itself, but in such cunning disguise that we never detect the resemblance until the damage is done.