Spălatul pe creier este o alegere!
Hmmm... Personal, am ajuns la concluzia că spălatul pe creier în societatea de azi este ceva atât de uzual, încât nici nu ne dăm seama cât de grav este că totul a devenit o parte din viața noastră și cât de greșit în sine. Oamenii ajung să nu-și mai formeze propriile idei (e posibil să mă repet cu ceva ce am spus într-un articol precedent, legat de această idee stric), ajung să vadă viața doar în „etape” clar definite de niște standarde absurde care parcă sunt menite să ne îngrădească nu doar posibilitățile, cât și gândirea, personalitatea și capacitatea de reacție. Mi se pare că sunt foarte multe persoane care au impresia că tot ce contează sunt niște false idealuri determinate doar de societatea în care trăim, grupurile în care intrăm și persoanele cu care avem contact.
Într-un grup la o zi festivă ne dădeam părerea cu privire la fel și fel de subiecte legate de viață și ce înseamnă ea, moartea, cum se fac banii, viitorul în general și societatea în care trăim și am avut ocazia să aud o astfel de frază „tinerii nu ar trebui să-și bată capul cu astfel de lucruri complicate, ci ar trebui să se bucure de moment și să nu se încarce cu așa zise probleme sau teorii”. Am rămas surprinsă de superficialitatea frazei venite fix de la un tânăr la fel ca noi, și mi-a luat destul de mult până să reușesc să îmi ordonez gândurile și ideile despre asta. Am ajuns la concluzia că sunt foarte multe persoane care gândesc așa, care trăiesc clipa și cam atât, care văd tinerețea doar ca pe un prilej de distracție, persoane care își ating apogeul în liceu și care ajung după terminarea studiilor într-o mare de necunoscut, se îneacă la mal și nu găsesc nici un colac de salvare. Oameni care se trezesc confuzi într-o realitate distorsionată conform percepției lor, în sine un ansamblu de idei bazate pe clișee, o anamorfoză. Mi se pare extrem de trist că se ajunge la asta, însă și mai trist este, din punctul meu de vedere, să consideri că poți să gândești doar până într-un anumit punct și nimic după doar pentru că ai o anumită vârstă, să crezi că distracția este o caracteristică doar a tinereții iar viitorul este ceva strict pentru viitor. De fapt, asta este exact ce societatea își dorește de la noi, să mergem înainte ca niște roboței bine programați, care nu comentează și nu au o părere proprie, care stau într-un șir indian și fac exact ce face cel din fața lor, care sunt ușor de condus, manipulat, fraierit și controlat, care nu își pun întrebări, nu înțeleg, dar nu spun nimic, care pur și simplu se trezesc și tot ce fac este să aștepte momentul când se vor duce din nou la culcare, care doar execută. Eu zic că este o mare problemă, însă este o problemă care, alături de toate problemele cu adevărat importante, este băgată sub preș , pentru că e prea complicat să încercăm să le rezolvăm, este prea greu de trecut pragul ignoranței. Toți merg pe principiul „pe mine nu mă afectează, deci nu e treaba mea”, când de fapt nu e treaba lor, sau treaba lui sau treaba voastră, e treaba noastră în general, pentru că o astfel de gândire la o vârstă la care totul poate părea doar o joacă sau exact opusul și în general niciodată la mijloc, este ceea ce va afecta modul în care și oameni inteligenți și capabili vor fi mânați odată cu ceilalți și nu vor putea ieși din acea imensă „cireadă”.
Nu cred că există ceva sau cineva care produce acest „spălat pe creier”. Majoritatea dau vina pe telefoane, calculatoare și tehnologie în general, sau stiluri de muzică, filme și seriale, poate chiar și desene animate sau cărți, orice nu a intrat mereu în cotidianul vieții lor sau nu le-a fost contemporan, însă eu cred că nimic din toate astea nu contează. Fiecare are telefon și acces la internet, însă modul în care te folosești de toate astea (am scris aici un articol și despre asta), este strict alegerea ta. Nimeni nu te obligă să îți consumi viața în fața unui ecran doar pentru a urmări ce fac ceilalți, la fel cum nimeni nu îți bagă pe gât un stil de muzică sau un mod de a gândi, este alegerea fiecăruia cum hotărăște să-și consume zilele și cum își colorează existența, și tot alegerea noastră este de a ne da după ceilalți și a fi superficiali sau nu, chiar și cu noi înșine. Orice ar zice oricine (și orice ar încerca biserica să promoveze, nu am nimic cu nimeni, dar eu chiar cred că ceva e foarte greșit aici), suntem încă liberi să gândim singuri dacă vrem să facem asta, dacă avem tăria și tupeul să o facem, dacă suntem suficient de doritori să ne extindem și să ne dezvoltăm ca persoane.
Putem face orice, lucrurile sunt doar mai complicate, să trecem bariera posibilului impus ține doar de noi, însă în același timp, nu poți să nu te întristezi când majoritatea are impresia că acea barieră nu reprezintă decât sfârșitul a tot. În sine, este sfârșitul: sfârșitul zonei noastre de confort. „Spălatul pe creier” este o alegere, este un procedeu dificil, dar care îți cere o semnătură înainte. Tu alegi dacă o dai, ce sacrifici și ce crezi, ce accepți să ți se impună și dacă alegi să gândești singur sau după niște standarde, doar pentru că e mai ușor sau ești prea tânăr să o faci singur, dar asta ți-o spune tot altcineva. :)))
(Și citatul^^)
If you want to, you could find a million reasons to hate life and be angry at the world. If you want to, you could find a million reasons to love life and be happy. Choose wisely!
Într-un grup la o zi festivă ne dădeam părerea cu privire la fel și fel de subiecte legate de viață și ce înseamnă ea, moartea, cum se fac banii, viitorul în general și societatea în care trăim și am avut ocazia să aud o astfel de frază „tinerii nu ar trebui să-și bată capul cu astfel de lucruri complicate, ci ar trebui să se bucure de moment și să nu se încarce cu așa zise probleme sau teorii”. Am rămas surprinsă de superficialitatea frazei venite fix de la un tânăr la fel ca noi, și mi-a luat destul de mult până să reușesc să îmi ordonez gândurile și ideile despre asta. Am ajuns la concluzia că sunt foarte multe persoane care gândesc așa, care trăiesc clipa și cam atât, care văd tinerețea doar ca pe un prilej de distracție, persoane care își ating apogeul în liceu și care ajung după terminarea studiilor într-o mare de necunoscut, se îneacă la mal și nu găsesc nici un colac de salvare. Oameni care se trezesc confuzi într-o realitate distorsionată conform percepției lor, în sine un ansamblu de idei bazate pe clișee, o anamorfoză. Mi se pare extrem de trist că se ajunge la asta, însă și mai trist este, din punctul meu de vedere, să consideri că poți să gândești doar până într-un anumit punct și nimic după doar pentru că ai o anumită vârstă, să crezi că distracția este o caracteristică doar a tinereții iar viitorul este ceva strict pentru viitor. De fapt, asta este exact ce societatea își dorește de la noi, să mergem înainte ca niște roboței bine programați, care nu comentează și nu au o părere proprie, care stau într-un șir indian și fac exact ce face cel din fața lor, care sunt ușor de condus, manipulat, fraierit și controlat, care nu își pun întrebări, nu înțeleg, dar nu spun nimic, care pur și simplu se trezesc și tot ce fac este să aștepte momentul când se vor duce din nou la culcare, care doar execută. Eu zic că este o mare problemă, însă este o problemă care, alături de toate problemele cu adevărat importante, este băgată sub preș , pentru că e prea complicat să încercăm să le rezolvăm, este prea greu de trecut pragul ignoranței. Toți merg pe principiul „pe mine nu mă afectează, deci nu e treaba mea”, când de fapt nu e treaba lor, sau treaba lui sau treaba voastră, e treaba noastră în general, pentru că o astfel de gândire la o vârstă la care totul poate părea doar o joacă sau exact opusul și în general niciodată la mijloc, este ceea ce va afecta modul în care și oameni inteligenți și capabili vor fi mânați odată cu ceilalți și nu vor putea ieși din acea imensă „cireadă”.
Nu cred că există ceva sau cineva care produce acest „spălat pe creier”. Majoritatea dau vina pe telefoane, calculatoare și tehnologie în general, sau stiluri de muzică, filme și seriale, poate chiar și desene animate sau cărți, orice nu a intrat mereu în cotidianul vieții lor sau nu le-a fost contemporan, însă eu cred că nimic din toate astea nu contează. Fiecare are telefon și acces la internet, însă modul în care te folosești de toate astea (am scris aici un articol și despre asta), este strict alegerea ta. Nimeni nu te obligă să îți consumi viața în fața unui ecran doar pentru a urmări ce fac ceilalți, la fel cum nimeni nu îți bagă pe gât un stil de muzică sau un mod de a gândi, este alegerea fiecăruia cum hotărăște să-și consume zilele și cum își colorează existența, și tot alegerea noastră este de a ne da după ceilalți și a fi superficiali sau nu, chiar și cu noi înșine. Orice ar zice oricine (și orice ar încerca biserica să promoveze, nu am nimic cu nimeni, dar eu chiar cred că ceva e foarte greșit aici), suntem încă liberi să gândim singuri dacă vrem să facem asta, dacă avem tăria și tupeul să o facem, dacă suntem suficient de doritori să ne extindem și să ne dezvoltăm ca persoane.
Putem face orice, lucrurile sunt doar mai complicate, să trecem bariera posibilului impus ține doar de noi, însă în același timp, nu poți să nu te întristezi când majoritatea are impresia că acea barieră nu reprezintă decât sfârșitul a tot. În sine, este sfârșitul: sfârșitul zonei noastre de confort. „Spălatul pe creier” este o alegere, este un procedeu dificil, dar care îți cere o semnătură înainte. Tu alegi dacă o dai, ce sacrifici și ce crezi, ce accepți să ți se impună și dacă alegi să gândești singur sau după niște standarde, doar pentru că e mai ușor sau ești prea tânăr să o faci singur, dar asta ți-o spune tot altcineva. :)))
(Și citatul^^)
If you want to, you could find a million reasons to hate life and be angry at the world. If you want to, you could find a million reasons to love life and be happy. Choose wisely!
Comentarii
Trimiteți un comentariu