Tăticul meu și-o casă mare....

Cine este tata, și de ce scriu despre el? Ei bine este acea persoană care m-a inspirat și continuă să mă inspire zi de zi, care a reprezentat mereu un model pentru mine și care nu încetează să facă totul pentru mine. Tata nu este acea persoană care mă așteaptă cu zâmbetul pe buze și prăjiturele proaspăt scoase din cuptor când vin de la școală, însă este acea persoană care știu că mă va apăra, proteja și susține indiferent de situație. Tot el este și persoana care luptă cu ardoare pentru visurile sale, care muncește zi de zi pentru mine și care nu-și încape în piele de mândrie și bucurie când mă vede. Nu mi-l pot imagina decât cu un zâmbet uriaș pe față, relaxat și povestindu-mi vrute și nevrute, discutând împreună despre orice subiect filozofic care ți-ar putea trece prin minte. Nu cred că-mi voi putea scoate din minte vreodată imaginea lui, obosit și murdar, după o zi grea de muncă, în care cu propriile mâini și din ambiție și dăruire, a ridicat casa visurilor sale, a așezat cărămidă cu cărămidă totul, și care abia aștepta să merg la el, după școală, să îl văd și să îi povestesc despre ziua mea.


Nu știu dacă am conștientizat vreodată până acum, cât de important a fost, este și va fi fiecare moment alături de el, pentru că fiecare secundă este un prilej de a învăța ceva nou, de a-mi dezvolta o nouă părere și de a-mi arăta recunoștința față de el. Sunt momente ce s-au transformat în amintiri acum, momente de când eram foarte mică și totul era o simplă joacă, când nu conștientizam mizeria în care omenirea se afundă și când totul nu era un război continuu dus împotriva unor forțe prea mari și prea puternice pentru o simplă generație, care încearcă să evadeze din acest dezastru mascat. Sunt acele momente în care mergeam când muncea la construirea casei noastre, nu pentru că era specialist, ci pentru că pur și simplu dorea ca totul să iasă perfect și când până și o discuție despre avantajele și dezavantajele țiglei care trebuia folosită: țiglă metalică sau tablă cutanată, devenea o discuție profundă.

O asemenea construcție, am ajuns eu mai târziu la concluzia că, e mai mult decât o simplă construcție și atât. Clădirea aia gri acum, nu e decât ansamblul ambiției, voinței și dorinței unui om de a-și îndeplini visul. Totul m-a făcut să realizez că dorințele mari, cer sacrificii, însă e ceva necesar și care într-un final îți aduce satisfacție, este ceva ce te bucură și te face mândru; că nu e totul numai despre muncă și cam atât, cât și de momente, pentru că acele momente când ne strângeam cu toții pe veranda nefinalizată și vorbeam au fost momentele care au făcut acea clădire mai mult decât o simplă clădire, au transformat totul într-un mănunchi de amintiri, care vor rezista dincolo de timp și spațiu, care vor rezista schimbărilor, vremii și lumii. Am observat că deși tata era presat de frica de a cumpăra ceva cu adevărat calitativ, de a găsi cea mai bună alternativă, de a angaja cei mai iscusiți meseriași și de a încerca să transforme o construcție în acel „acasă”, nu s-a oprit din a zâmbi, a spera, a visa și a-mi demonstra, fără să realizeze, că este cel mai înțelept și dedicat om pe care l-am cunoscut.

Vindem-ieftin,ro, a fost o alternativă care întotdeauna a venit în ajutor, iar faptul că oricine poate beneficia de o reducere la o comandă online dacă filmează livrarea produselor și trimite apoi recenzia video, consider că a fost de mare ajutor și a contribuit foarte mult nu la realizarea unei case, ci la construcția unor amintiri valoroase. Pentru mine o casă nu este mai mult decât o construcție, nu momentan. Nu știu dacă vârsta este de vină sau nu, însă pentru mine, o casă nu este decât locul unde se întrunește toată familia și unde crești, este locul în care membrii stau la masă și discută, în care plâng cu toții uitându-se la un film trist și unde, mai târziu, tu vei fi cel care vei transforma un simplu loc în „acasă”. Totodată, casa este și rezultatul muncii și perseverenței, este dovada mea reală că pot realiza orice îmi propun și că nimeni și nimic nu mă poate opri, atâta timp cât îmi doresc cu adevărat, este simbolul răbdării, iubirii și ambiției pe care un om înțelept le-a insuflat unui copil cu vise mari, cu dorințe, aspirații și speranță.



Totul este de fapt despre acele lucruri care ne inspiră, deci nu cred că ar trebui să conteze ceva mai mult decât păstrarea în suflet a iubirii și speranței, pentru că așa orice vis devine realitate.

(Proba 4- Superblog2018)

Behind every great daughet, is a truly amazing DAD.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu.”

Noi nu putem opri timpul, dar nici el nu ne poate opri pe noi

Noi și timpul - o răstălmăcire a haosului