The Universe Painted in Thoughts

Scrisul e ceva ce ne înalță, ne ajută să ne exprimăm și să așternem pe hârtie nu doar litere unele după altele care dau formă unor cuvinte, ci povești, trăiri, idei, sentimente, emoții, o parte din sufletul nostru. Cred că acesta este exact motivul pentru care am decis să încep să fac asta, să scriu aici și să încerc să îmi transmit părerile și ideile astfel. Prin scris, consider că reușim să atingem acel platou al catharsis-ului suprem, dacă pot spune așa, pentru că sufletul nostru are nevoie să se dezlănțuie, să zburde printre idei, păreri și povești și mai presus de toate, are nevoie să se exprime. Înăuntrul nostru se află un imens foc de artificii, iar fiecare cuvânt scris, e o izbucnire a ființei noastre. Fiecare foc, e de fapt un foc al inimii noastre, iar fumul ce rămâne în urmă, este modul în care acea izbucnire ne afectează: ne înalță, dezamăgește, înveselește sau întristează, sau pur și simplu reprezintă o experiență. Pentru mine scrisul, la fel ca și cititul, sunt două ...

Probabil vă întrebați cu toții (sau nu, cel mai probabil nu, dar de dragul artei să presupunem că vă întrebați) ce e cu blogul acesta... Ei bine, acest blog nu este nimic mai mult decât un mod prin care să îmi „vomit (dar într-un mod delicat și drăguț) gândurile”. :)) Nu știu ce m-a determinat să fac asta, însă am găsit postarea asta noaptea trecută când aveam chef de orice numai de somn nu, așa că am zis, waw, ce idee bună, de ce să scriu doar într-un caiet și să consum hârtii și pixuri degeaba, când aș putea să împărtășesc asta cu mai mulți oameni (deși momentan sunt maxim 4 persoane care o să se uite aici, și 2 dintre ele sunt părinții mei, dar astea sunt detalii). Așa că, ăsta e blogul, unde probabil o să găsiți diferite idei de ale mele, demne să mă trimită la Socola (sau nu, cine știe), păreri și interpretări a diverse chestii care îmi vin în minte când mă plictisesc, probabil poze cu desene și alte idei cu care nu știu ce să fac. :))) O altă întrebare pe care ați putea-...