The Universe Painted in Thoughts

Această postare, trebuia să abordeze un subiect despre oameni minunați și fascinanți pe care i-am întâlnit, însă evenimentele din ultimul timp, necesită o amânare a acestui subiect. Știți cu toții despre ce s-a întâmplat, cazul Alexandrei (voi lăsa totuși un link, în cazul în care există persoane care încă nu știu despre ce este vorba, puțin probabil). Personal, găsesc totul revoltător și sunt deosebit de dezamăgită de modul de abordare al forțelor de ordine în cazul acestei fete. Corupția a ajuns la cote inimaginabile. Din start, această fată a fost văzută ca o persoană de năravuri ușoare, chiar de către oamenii care ar fi trebuit să-i asigure siguranța. Când tatăl acesteia a mers la poliție pentru a declara dispariția fiicei sale, distrus și nemaipomenit de îngrijorat, răspunsul pe care l-a primit a fost acesta: „Băi, dar tu nu știi cum e cu fetele astea de 15 ani? Hai, băi, că vine mâine acasă. Pe bune, o zi, două! (...) Dacă cumva s-a încurcat cu vreunul, o să plătești tu pa

Nu știu câți dintre voi au trecut prin asta, însă personal, nu înțelegeam exact despre ce e vorba până nu am trăit eu acest lucru. E vorba de mai mult decât comuniunea dintre om și natură, e mai mult decât un foc cald în aerul rece, e mai presus de cuvinte. Și acum de la capăt, pentru că v-am băgat probabil în ceață. Am fost la începutul lunii cu cortul pentru prima dată și mi s-a părut o experiență foarte frumoasă și deosebită. Eram într-o seară într-un loc fără semnal, prin urmare, nimeni nu avea ce face pe telefoane, ceea ce cred că a fost un lucru bun. Nu era nici un bec, era târziu în noapte, pe când totul ar fi putut părea întunecat și înspăimântător, râul răsunând vijelios la un pas de noi. Focul era maiestuos și emana căldura mult dorită, scânteile reprezentând un joc atât de captivant de lumini, încât uitai de tine. Lângă el, înșirați în jurul lui, stăteam noi, întinși pe jos și uitându-ne la stele. Ei bine sentimentul acela era ceva cu adevărat unic. Spectacolul de-a dre