The Universe Painted in Thoughts

Sunt de părere că totul are la bază ceva frumos, pur și încărcat doar de ceea ce noi numim bun , însă așa cum se întâmplă în cazul oricărui lucru de acest fel, timpul intervine și îl schimbă (de reținut că asta nu se întâmplă și cu oamenii, dar despre asta voi vorbi altă dată). Timpul prihănește tot ce înseamnă bun și frumos și deci, într-un final, nu va rămâne nimic altceva decât un lucru/obicei ce a avut un fundament onorabil, dar care acum nu este decât pulbere și fum. Am ajuns la această concluzie, analizând îndelung ceea ce se petrece înainte de Crăciun, religios vorbind. Ca să clarific înainte, nu am absolut nimic cu nimeni și cu nici o părere/credință, ci doar încerc să subliniez o problemă pe care am observat-o. :))) Așa cum probabil știți cu toții, înainte de Crăciun, preoții merg din casă în casă cu Ajunul. Așa cum am spus și mai devreme, la origini, acest obicei este unul frumos, ce ține strict de împlinirea spirituală a unor persoane, de comunicare și dăruire, însă t...

Tocmai m-am întors de la munte cu familia, și în această excursie am vizitat și câteva mănăstiri și am trecut efectiv pe lângă sute de biserici (și nu exagerez). Tocmai am făcut un calcul și conform  acestui site , sunt 21498 de biserici/mănăstiri etc. în țară, ceea ce înseamnă în jur de 1033 de oameni la fiecare biserică. Mie sincer mi se pare uimitor, și nu într-un sens bun. Vreau să clarific de la început că nu am absolut nimic cu nimeni care crede opusul a ce cred eu legat de tot ce voi vorbi mai jos și nu încerc să jignesc pe nimeni, e doar o părere. Acum, sărind peste numărul acestor lăcașe de cult (nu sunt unul din acei oameni care strigă „Vrem spitale nu catedrale” deci construiți sau nu în continuare, pe mine sincer nu mă afectează), mi se pare că totul este dus la extremă. Am ajuns la o astfel de concluzie, după ce în fiecare biserică/bisericuță/mănăstirică (și ce mai erau ele) în care am intrat găseai „cutia milei” peste tot. Te uitai într-un colț, boom! Cutia Milei...

Așa cum am spus în postarea  Ce se întâmplă după ce murim?   nu sunt de acord cu ideea de a te afla la 2 metri sub pământ, chiar și mort fiind. Și aici apare întrebarea: de ce? Ei bine, în primul rând ideea e aiurea. Te-ai chinuit toată viața să arăți bine, să fii plăcut fizic pentru ceilalți, chiar și inconștient poate, iar apoi, după atâta chin, totul intră într-un proces lent de descompunere. Și dacă ar fi doar atât și te-ai descompune pur și simplu ar fi okey, indiferent cât de încet s-ar petrece totul, dar nu se întâmplă așa. Apar sute de vietăți necrofage, pentru care devii cea mai apetisantă masă. Să fim serioși, chiar îmi doresc să devin prânzul a 2000 de viermi și muște? Nu, sub nici o formă, chiar dacă nu ești conștient și nu simți nimic, dar totuși. Pe lângă asta, Suntem închiși într-o cutie într-o poziție în care „vom dormi” (deși noi niciodată n-am dormi în poziția aia), prinsă cu șuruburi/cuie (sau cu ce-o fi prins, detalii). Ne batem o viață cu pumnii în pi...

Cred că asta e o întrebare pe care ne-am pus-o cu toții la un moment dat (iar dacă nu, acum e momentul să vi-o puneți). Am auzit destul de multe persoane spunând că preferă să nu se gândească la asta din diverse motive precum: ce-o fi o fi , frica sau pur și simplu schimbau subiectul când întrebam simplu de ce? , însă eu cred că nu ar trebui să ne ferim de asta, până la urmă e ceva care o să ni se întâmple tuturor. Bineînțeles, există o mulțime de teorii: reîncarnare, Raiul și Iadul, bântuitul sau pur și simplu un nimic, iar eu cred că toate ar fi valide (atâta timp cât nu se dovedește contrariul cine sunt eu să spun că nu e așa), exceptând-o pe ultima, dar totuși, ce se întâmplă? Îmi este imposibil să cred că odată ce mori și ești îngropat la doi metri sub pământ (idee cu care nu sunt de acord, dar o să dezvolt într-o postare separată altă dată) sau incinerat, și odată ce nu mai ești conștient fizic de tine, dispari pur și simplu. Așa viața nu ar mai avea nici un scop dacă efe...