Postări

O fotografie cât o mie de cuvinte

Imagine
Multe persoane spun că un prieten este un om care te înțelege, te ajută, te acceptă așa cum ești și își petrece o parte din timp cu tine, însă eu cred ca lucrurile nu se rezumă doar la atât. Prietenii sunt persoane care apar și dispar din viața noastră, bineînțeles, cu un motiv, însă nu cred că toți înțeleg că cel care îți va fi prieten pe veci și de care, orice s-ar întâmpla, nu te poți distanța, este doar un mic ghem de blăniță, care te gâdilă când plângi, care te face zilnic să râzi și care, deși nu îți poate vorbi, te iubește necondiționat.


Poza de mai sus vă face cel mai probabil să vă dați seama exact de continuarea acestui articol, ce se întâmplă când totuși și acest prieten pufos te părăsește? Ei bine, nu știu răspunsul la această întrebare, pentru că personal, încă nu am reușit să i-l găsesc.

Mulți nu înțeleg de fapt ce înseamnă aceste ființe pentru unii oameni. Copilul din poza de mai sus exprimă exact sentimentul pe care îl ai în acel moment. Nu poți spune că „e câine/pisic…

Robin Hood s-a mutat în biserică

Imagine
Sunt de părere că totul are la bază ceva frumos, pur și încărcat doar de ceea ce noi numim bun, însă așa cum se întâmplă în cazul oricărui lucru de acest fel, timpul intervine și îl schimbă (de reținut că asta nu se întâmplă și cu oamenii, dar despre asta voi vorbi altă dată). Timpul prihănește tot ce înseamnă bun și frumos și deci, într-un final, nu va rămâne nimic altceva decât un lucru/obicei ce a avut un fundament onorabil, dar care acum nu este decât pulbere și fum.


Am ajuns la această concluzie, analizând îndelung ceea ce se petrece înainte de Crăciun, religios vorbind. Ca să clarific înainte, nu am absolut nimic cu nimeni și cu nici o părere/credință, ci doar încerc să subliniez o problemă pe care am observat-o. :)))

Așa cum probabil știți cu toții, înainte de Crăciun, preoții merg din casă în casă cu Ajunul. Așa cum am spus și mai devreme, la origini, acest obicei este unul frumos, ce ține strict de împlinirea spirituală a unor persoane, de comunicare și dăruire, însă timpul n…

O luminiță de Crăciun și un zâmbet sub brad

Imagine
Cu toții așteptăm Crăciunul... Este minciuna cu care mă păcălesc zilnic, de fiecare dată când ochii îmi sclipesc la luminițele de prin oraș sau la cele din casă, când de fapt, știu foarte bine că nu e așa. Mi-aș dori să fie așa, însă nu este. Din păcate, brazii, zăpada, luminițele, vâscul, globuleţele și Moș Crăciun nu sunt suficiente pentru a trezi în suflete și inimi acel spirit al Crăciunului.


Problema e la noi. Nu așteptăm Crăciunul în sine, nu așteptăm acel sentiment de iubire care să ne învăluie și nu așteptăm nici decorațiunile și cântecele, ci așteptăm, în zadar, acel sentiment care ne-a făcut odată veseli. Visăm la umbra trecutului, ne formăm un ideal pentru ceea ce ar trebui să însemne această sărbătoare și uităm să savurăm esența. Nici un Crăciun nu va fi la fel, pentru că ne maturizăm/creștem/îmbătrânim, iar trecutul nu este ceva ce se ascunde într-o cutie pe care o deschidem în fiecare an pe 25 decembrie. Trecutul este ceva ce, ei bine, aparține trecutului (nu vă așteptaț…

Mai întâi om și apoi profesor

Imagine
Școala este locul în care ar trebui să vină dascăli în fața elevilor și în afară de materii și teorii pe care sunt obligați să le transmită, aceștia ar trebui să fie cu adevărat dascăli, iar elevii să rămână cu ceva real după terminarea școlii. Nu îmi pun problema că ați avut/aveți și voi anumiți profesori care nu fac decât să bifeze ce au făcut și ce nu au făcut din programă, care dacă te văd supărat nu o să te întrebe ce ai pățit, ci „o să-ți dea un motiv adevărat de supărare”, și e trist. Lucrurile nu ar trebui să decurgă așa. Nu încerc prin acest articol să denigrez pe nimeni sau să instig la revoltă, însă este o problemă care vrând, nevrând, ne afectează pe toți, într-o mai mică sau mai mare măsură, iar eu, ca elevă, mă simt afectată direct de aceste lucruri.


Există profesori de acest tip peste tot, profesori plictisiți de viață, de meserie și de atâtea fețe, oameni cu complexe de superioritate sau poate doar indiferenți (bineînțeles, există și oameni excepționali, care își fac t…

Să colorăm idei, să pictăm gânduri și să așternem sentimente în cuvinte...

Imagine
Scrisul e ceva ce ne înalță, ne ajută să ne exprimăm și să așternem pe hârtie nu doar litere unele după altele care dau formă unor cuvinte, ci povești, trăiri, idei, sentimente, emoții, o parte din sufletul nostru. Cred că acesta este exact motivul pentru care am decis să încep să fac asta, să scriu aici și să încerc să îmi transmit părerile și ideile astfel. Prin scris, consider că reușim să atingem acel platou al catharsis-ului suprem, dacă pot spune așa, pentru că sufletul nostru are nevoie să se dezlănțuie, să zburde printre idei, păreri și povești și mai presus de toate, are nevoie să se exprime. Înăuntrul nostru se află un imens foc de artificii, iar fiecare cuvânt scris, e o izbucnire a ființei noastre. Fiecare foc, e de fapt un foc al inimii noastre, iar fumul ce rămâne în urmă, este modul în care acea izbucnire ne afectează: ne înalță, dezamăgește, înveselește sau întristează, sau pur și simplu reprezintă o experiență.


Pentru mine scrisul, la fel ca și cititul, sunt două din …

Puterea unui cuvânt

Imagine
(sursă - treehouserecovery.com)
Cuvintele sunt ceva frumos, important și extrem de puternic, iar orice cuvânt spus, rămâne pe vecie acolo. De aceea un te iubesc spus din inimă e etern, de aceea o insultă va răni atât de tare, pentru că totul se gravează în suflete. Tot ce spunem, devine o parte din noi. Este conținutul ființei noastre, alături de ceea ce citim, iar fiecare cuvânt pe care îl vom primi, este scrijelit pe inima noastră, în funcție, bineînțeles, de persoana care spune acele lucruri. Unele se șterg, ca o simplă conversație amicală, iar altele rămân întipărite adânc, pe vecie, atât de adânc, încât ființa noastră ajunge poate la un moment dat să își continue dezvoltarea în jurul acelor cuvinte. Exact același lucru, este când scriem ceva pe o foaie, când zgâriem ceva pe un copac sau o piatră, când marcăm ceva printr-o ștampilă, sau poate pur și simplu când folosim un aparat mai sofisticat, ca un gravator laser, pentru a „însemna” și obiecte mai tari. Indiferent pe ceea ce sc…

Suntem sclavii unor simple bancnote?

Imagine
Este mai mult decât evident că banii sunt o problemă. Suntem înrobiți de hârtii verzi și am ajuns să percepem valoarea tuturor lucrurilor după niște monede, uitând să încercăm să vedem frumosul și adevărata esență a unui lucru. Privim totul la suprafață, ne irosim viața economisind pentru nimic, iar într-un final, ne trezim bătrâni și triști, fără amintiri și experiențe, fără să ne fi bucurat măcar un pic de viață, cu un munte de bani, acum complet inutil. Eu cred că e una dintre gravele probleme ale societății, pentru că în sine, totul se învârte după bani și din păcate, mereu a fost așa, oportunitățile fiind direct proporționale cu bugetul, iar eu găsesc asta extrem de trist și frustrant. Ne lăudăm că suntem liberi, ne mândrim cu asta în fiecare zi și suntem încântați de acest lucru, dar e doar o impresie falsă. Cum să fii liber când tot ce contează sunt banii? Nu am fost, nu suntem și nici nu vom fi vreodată liberi pe deplin, iar acum nu spun că existența banilor e o greșeală sau c…