Postări

Violența - o normalitate a momentului

Imagine
Această postare, trebuia să abordeze un subiect despre oameni minunați și fascinanți pe care i-am întâlnit, însă evenimentele din ultimul timp, necesită o amânare a acestui subiect.


Știți cu toții despre ce s-a întâmplat, cazul Alexandrei (voi lăsa totuși un link, în cazul în care există persoane care încă nu știu despre ce este vorba, puțin probabil). Personal, găsesc totul revoltător și sunt deosebit de dezamăgită de modul de abordare al forțelor de ordine în cazul acestei fete. Corupția a ajuns la cote inimaginabile.

Din start, această fată a fost văzută ca o persoană de năravuri ușoare, chiar de către oamenii care ar fi trebuit să-i asigure siguranța. Când tatăl acesteia a mers la poliție pentru a declara dispariția fiicei sale, distrus și nemaipomenit de îngrijorat, răspunsul pe care l-a primit a fost acesta: „Băi, dar tu nu știi cum e cu fetele astea de 15 ani? Hai, băi, că vine mâine acasă. Pe bune, o zi, două! (...) Dacă cumva s-a încurcat cu vreunul, o să plătești tu pagubele…

Constelații lângă foc

Imagine
Nu știu câți dintre voi au trecut prin asta, însă personal, nu înțelegeam exact despre ce e vorba până nu am trăit eu acest lucru. E vorba de mai mult decât comuniunea dintre om și natură, e mai mult decât un foc cald în aerul rece, e mai presus de cuvinte.


Și acum de la capăt, pentru că v-am băgat probabil în ceață. Am fost la începutul lunii cu cortul pentru prima dată și mi s-a părut o experiență foarte frumoasă și deosebită. Eram într-o seară într-un loc fără semnal, prin urmare, nimeni nu avea ce face pe telefoane, ceea ce cred că a fost un lucru bun. Nu era nici un bec, era târziu în noapte, pe când totul ar fi putut părea întunecat și înspăimântător, râul răsunând vijelios la un pas de noi. Focul era maiestuos și emana căldura mult dorită, scânteile reprezentând un joc atât de captivant de lumini, încât uitai de tine. Lângă el, înșirați în jurul lui, stăteam noi, întinși pe jos și uitându-ne la stele. Ei bine sentimentul acela era ceva cu adevărat unic. Spectacolul de-a dreptul…

Despre false reușite și corupție

Imagine
Trăim într-o țară în care cea mai mare reușită a ta este să o părăsești. Suntem de altfel pe locul 2 în lume la rata de emigrări, după Siria (unde e mai mult decât evident de ce pleacă lumea). Încă nu vi se pare ceva în neregulă? Toți tinerii își doresc să plece, aș spune că e ceva greșit, însă dorința de a trăi într-un loc în care ție, ca individ, să îți fie mai bine, nu e nicidecum egoistă, așa cum ar părea, ci 100% naturală. Problema nu este că toată lumea își dorește să plece, problema este „de ce toți vor să facă asta?”. Ei bine, nu mă voi apuca acum să dezbat politică aici, deci îmi voi spune sincer părerea.


Suntem dezorganizați. Ca persoane, ca societate, ca țară în sine și suntem guvernați de o serie de analfabeți funcționali care nu fac decât să încurajeze perpetuarea acestei categorii sociale, cât și a unor nonvalori ridicate la rangul de vedete (indirect bineînțeles). Ce încerc să spun este că se dorește să fim o țară (și îmi pare rău că sună atât de dur) de proști, pentru …

Noi și timpul - o răstălmăcire a haosului

Imagine
Timpul e ceva special, și spun asta, pentru că nu se mai întoarce niciodată. Acum este un moment unic și de neînlocuit, și din păcate, momentul în care voi citiți acest „acum” ce pare gravat pentru eternitate pe hârtie (virtuală), este de fapt, la fel de efemer ca momentul în sine. El reprezintă trecut chiar și pentru mine, la câteva rânduri distanță. Este complicat și complex, este real și trist și mai presus de toate, este ceva ce nu putem controla: Timpul.


Lucrurile par aproape întotdeauna sub control, totul pare o înșiruire de momente fără sfârșit pe care am putea parcă să le trăim la infinit, când realitatea este altfel. Acum nu este decât un cuvânt, pentru că în momentul în care îl rostim, deja își pierde sensul și reprezintă ceva trecut. Oricât de frumoasă ar părea ideea unei lumi eterne, ei bine, este doar o idee: este creația unei minți tinere și visătoare sau a uneia peste care a trecut prea multă vreme și peste care se adăpostesc acum norii temererii de necunoscut: moartea.…

„A iubi” nu e verb de contrabandă

Imagine
Lumea folosește acest verb în prostie, și mi se pare foarte greșit. Cuvintele au semnificație, au profunzime și adâncime, iar dacă aruncăm cu ele oricând și oricum, ei bine, își pierd aceste calități. Iubirea în sine, pentru că vorbim îndeosebi de verbul „a iubi”, este ceva extrem de intim și complex, iar când mă uit în jur, parcă tot ce ține de acest simbol al efemerității și eternității, devine fad.


Am observat foarte mulți oameni care au uitat ce înseamnă cu adevărat iubirea, sau care poate nu au înțeles niciodată, situație și mai gravă de altfel. Chiar cred că lucrurile ar trebui tratate mult mai serios, pentru că momentan, ne zbatem între mediocritate, în cel mai bun caz, și superficialitate (am vorbit mai mult despre asta aici). Sunt 100% sigură că ați întâlnit cel puțin o persoană, care să meargă îmbătată de iluzii, pe o cărare pe care nu are ce căuta, și anume iubirea. Și acum probabil, cititorule, te încrunți lecturând aceste lucruri. Nu toți merită iubire? Ba da, de altfel, …

Privește înainte să te uiți!

Imagine
Sunt aproape sigură că ați întâlnit cu toții oameni superficiali, acel tip de oameni cărora le arăți un tablou, iar ei văd doar rama, oameni care sunt atât de superficiali încât devine frustrant. Și până la urmă ce este această superficialitate, nu? Sinceră să fiu, nu cunosc o explicație clară, însă voi încerca să explic lucrurile așa cum le înțeleg eu: superficialitatea nu este nimic altceva decât acea preocupare exagerată de niște lucruri fără valoare, este o stare ce sincer mă trimite cu gândul la zombie.


Oricât de nedrepte ar fi lucrurile uneori, cât de meschine și urâte, chiar cred că viața este formată și din acele lucruri care îi dau cu adevărat valoare: sentimente și detalii. Multe persoane definesc viața ca fiind o înșiruire de evenimente, plăcute sau mai puțin plăcute, însă în esență, acești oameni văd viața doar ca pe un lanț de x-uri și y-uri care se întâmplă pentru că așa TREBUIE (abordare foarte greșită după mine, dar am scris despre asta acum ceva vreme), lucruri cărora…

Elevii - roboței în devenire

Imagine
În ultimul timp am petrecut mult timp la școală... Mai mult decât era așteptat și mai mult decât aș fi sperat... 10 ore, 12 ore, chiar 13 ore... Știu, pare extrem de mult, însă sincer, nu am simțit cum au trecut orele astea. Am fost învoită de la orele de curs, și ore în șir am stat în fața calculatorului și am programat și în mod surprinzător, am realizat că acest lucru chiar nu mă plictisește și ma face fericită. Este mai mult decât fascinant să observi cum, sub nici o formă nu te plictisești de ceea ce îți place cu adevărat, însă această activitate (despre care puteți afla mai multe aici) care poate părea în exces, dar care mi-a plăcut extrem de mult, m-a făcut atât să conștientizez anumite lucruri benefice pentru mine și viitorul meu, cât și să realizez un lucru deosebit de important: nu te plictisești făcând ceea ce îți place, și totodată, nu te obosește. După ore în șir de stat la școală, însă făcând ceea ce știam că mă va ajuta cu adevărat în domeniul pe care îmi doresc să-l al…