Postări

O luminiță de Crăciun și un zâmbet sub brad

Imagine
Cu toții așteptăm Crăciunul... Este minciuna cu care mă păcălesc zilnic, de fiecare dată când ochii îmi sclipesc la luminițele de prin oraș sau la cele din casă, când de fapt, știu foarte bine că nu e așa. Mi-aș dori să fie așa, însă nu este. Din păcate, brazii, zăpada, luminițele, vâscul, globuleţele și Moș Crăciun nu sunt suficiente pentru a trezi în suflete și inimi acel spirit al Crăciunului.


Problema e la noi. Nu așteptăm Crăciunul în sine, nu așteptăm acel sentiment de iubire care să ne învăluie și nu așteptăm nici decorațiunile și cântecele, ci așteptăm, în zadar, acel sentiment care ne-a făcut odată veseli. Visăm la umbra trecutului, ne formăm un ideal pentru ceea ce ar trebui să însemne această sărbătoare și uităm să savurăm esența. Nici un Crăciun nu va fi la fel, pentru că ne maturizăm/creștem/îmbătrânim, iar trecutul nu este ceva ce se ascunde într-o cutie pe care o deschidem în fiecare an pe 25 decembrie. Trecutul este ceva ce, ei bine, aparține trecutului (nu vă așteptaț…

Mai întâi om și apoi profesor

Imagine
Școala este locul în care ar trebui să vină dascăli în fața elevilor și în afară de materii și teorii pe care sunt obligați să le transmită, aceștia ar trebui să fie cu adevărat dascăli, iar elevii să rămână cu ceva real după terminarea școlii. Nu îmi pun problema că ați avut/aveți și voi anumiți profesori care nu fac decât să bifeze ce au făcut și ce nu au făcut din programă, care dacă te văd supărat nu o să te întrebe ce ai pățit, ci „o să-ți dea un motiv adevărat de supărare”, și e trist. Lucrurile nu ar trebui să decurgă așa. Nu încerc prin acest articol să denigrez pe nimeni sau să instig la revoltă, însă este o problemă care vrând, nevrând, ne afectează pe toți, într-o mai mică sau mai mare măsură, iar eu, ca elevă, mă simt afectată direct de aceste lucruri.


Există profesori de acest tip peste tot, profesori plictisiți de viață, de meserie și de atâtea fețe, oameni cu complexe de superioritate sau poate doar indiferenți (bineînțeles, există și oameni excepționali, care își fac t…

Să colorăm idei, să pictăm gânduri și să așternem sentimente în cuvinte...

Imagine
Scrisul e ceva ce ne înalță, ne ajută să ne exprimăm și să așternem pe hârtie nu doar litere unele după altele care dau formă unor cuvinte, ci povești, trăiri, idei, sentimente, emoții, o parte din sufletul nostru. Cred că acesta este exact motivul pentru care am decis să încep să fac asta, să scriu aici și să încerc să îmi transmit părerile și ideile astfel. Prin scris, consider că reușim să atingem acel platou al catharsis-ului suprem, dacă pot spune așa, pentru că sufletul nostru are nevoie să se dezlănțuie, să zburde printre idei, păreri și povești și mai presus de toate, are nevoie să se exprime. Înăuntrul nostru se află un imens foc de artificii, iar fiecare cuvânt scris, e o izbucnire a ființei noastre. Fiecare foc, e de fapt un foc al inimii noastre, iar fumul ce rămâne în urmă, este modul în care acea izbucnire ne afectează: ne înalță, dezamăgește, înveselește sau întristează, sau pur și simplu reprezintă o experiență.


Pentru mine scrisul, la fel ca și cititul, sunt două din …

Puterea unui cuvânt

Imagine
(sursă - treehouserecovery.com)
Cuvintele sunt ceva frumos, important și extrem de puternic, iar orice cuvânt spus, rămâne pe vecie acolo. De aceea un te iubesc spus din inimă e etern, de aceea o insultă va răni atât de tare, pentru că totul se gravează în suflete. Tot ce spunem, devine o parte din noi. Este conținutul ființei noastre, alături de ceea ce citim, iar fiecare cuvânt pe care îl vom primi, este scrijelit pe inima noastră, în funcție, bineînțeles, de persoana care spune acele lucruri. Unele se șterg, ca o simplă conversație amicală, iar altele rămân întipărite adânc, pe vecie, atât de adânc, încât ființa noastră ajunge poate la un moment dat să își continue dezvoltarea în jurul acelor cuvinte. Exact același lucru, este când scriem ceva pe o foaie, când zgâriem ceva pe un copac sau o piatră, când marcăm ceva printr-o ștampilă, sau poate pur și simplu când folosim un aparat mai sofisticat, ca un gravator laser, pentru a „însemna” și obiecte mai tari. Indiferent pe ceea ce sc…

Suntem sclavii unor simple bancnote?

Imagine
Este mai mult decât evident că banii sunt o problemă. Suntem înrobiți de hârtii verzi și am ajuns să percepem valoarea tuturor lucrurilor după niște monede, uitând să încercăm să vedem frumosul și adevărata esență a unui lucru. Privim totul la suprafață, ne irosim viața economisind pentru nimic, iar într-un final, ne trezim bătrâni și triști, fără amintiri și experiențe, fără să ne fi bucurat măcar un pic de viață, cu un munte de bani, acum complet inutil. Eu cred că e una dintre gravele probleme ale societății, pentru că în sine, totul se învârte după bani și din păcate, mereu a fost așa, oportunitățile fiind direct proporționale cu bugetul, iar eu găsesc asta extrem de trist și frustrant. Ne lăudăm că suntem liberi, ne mândrim cu asta în fiecare zi și suntem încântați de acest lucru, dar e doar o impresie falsă. Cum să fii liber când tot ce contează sunt banii? Nu am fost, nu suntem și nici nu vom fi vreodată liberi pe deplin, iar acum nu spun că existența banilor e o greșeală sau c…

Să transformăm „atunci” în „acum”!

Imagine
Am tot vorbit despre artă și totuși nu mă satur să vorbesc despre toate asta. Lumea din jurul nostru e complexă și e frumoasă, clădirile sunt impozante, sunt un deliciu estetic, în special cele foarte vechi, ce parcă vin dintr-un secol îndepărtat, însă și cele moderne, sau cele ce combină mai multe stiluri sunt de asemenea minunate reprezentări ale modului prin care arta se manifesta prin arhitectură. De fapt, arhitectura în sine este după mine o artă, și cred că nu poate contrazice nimeni acest fapt, cea mai concretă dovadă fiind chiar sutele de turiști care se plimbă peste tot doar pentru a vedea diverse construcții ale diferitor vremuri, impozante prin enormitate sau pur și simplu deosebite și unice.



Cred că ne-am imaginat cu toții acel tip de oraș perfect, 100% realizat de noi, unde totul se desfășoară după voia inimii noastre, după propriile reguli și idei, însă dincolo de ce înseamnă organizarea populației, frumusețea unui oraș este totuși importantă. Personal, aș lua un oraș mi…

Tăticul meu și-o casă mare....

Imagine
Cine este tata, și de ce scriu despre el? Ei bine este acea persoană care m-a inspirat și continuă să mă inspire zi de zi, care a reprezentat mereu un model pentru mine și care nu încetează să facă totul pentru mine. Tata nu este acea persoană care mă așteaptă cu zâmbetul pe buze și prăjiturele proaspăt scoase din cuptor când vin de la școală, însă este acea persoană care știu că mă va apăra, proteja și susține indiferent de situație. Tot el este și persoana care luptă cu ardoare pentru visurile sale, care muncește zi de zi pentru mine și care nu-și încape în piele de mândrie și bucurie când mă vede. Nu mi-l pot imagina decât cu un zâmbet uriaș pe față, relaxat și povestindu-mi vrute și nevrute, discutând împreună despre orice subiect filozofic care ți-ar putea trece prin minte. Nu cred că-mi voi putea scoate din minte vreodată imaginea lui, obosit și murdar, după o zi grea de muncă, în care cu propriile mâini și din ambiție și dăruire, a ridicat casa visurilor sale, a așezat cărămidă…