The Universe Painted in Thoughts

Trăim într-o țară în care cea mai mare reușită a ta este să o părăsești. Suntem de altfel pe locul 2 în lume la rata de emigrări, după Siria (unde e mai mult decât evident de ce pleacă lumea). Încă nu vi se pare ceva în neregulă? Toți tinerii își doresc să plece, aș spune că e ceva greșit, însă dorința de a trăi într-un loc în care ție, ca individ, să îți fie mai bine, nu e nicidecum egoistă, așa cum ar părea, ci 100% naturală. Problema nu este că toată lumea își dorește să plece, problema este „de ce toți vor să facă asta?”. Ei bine, nu mă voi apuca acum să dezbat politică aici, deci îmi voi spune sincer părerea. Suntem dezorganizați. Ca persoane, ca societate, ca țară în sine și suntem guvernați de o serie de analfabeți funcționali care nu fac decât să încurajeze perpetuarea acestei categorii sociale, cât și a unor nonvalori ridicate la rangul de vedete (indirect bineînțeles). Ce încerc să spun este că se dorește să fim o țară (și îmi pare rău că sună atât de dur) de proști, pen...

Timpul e ceva special, și spun asta, pentru că nu se mai întoarce niciodată. Acum este un moment unic și de neînlocuit, și din păcate, momentul în care voi citiți acest „acum” ce pare gravat pentru eternitate pe hârtie (virtuală), este de fapt, la fel de efemer ca momentul în sine. El reprezintă trecut chiar și pentru mine, la câteva rânduri distanță. Este complicat și complex, este real și trist și mai presus de toate, este ceva ce nu putem controla: Timpul. Lucrurile par aproape întotdeauna sub control, totul pare o înșiruire de momente fără sfârșit pe care am putea parcă să le trăim la infinit, când realitatea este altfel. Acum nu este decât un cuvânt, pentru că în momentul în care îl rostim, deja își pierde sensul și reprezintă ceva trecut. Oricât de frumoasă ar părea ideea unei lumi eterne, ei bine, este doar o idee: este creația unei minți tinere și visătoare sau a uneia peste care a trecut prea multă vreme și peste care se adăpostesc acum norii temererii de necunoscut: moar...