Tehnologia. Un prieten sau un dușman?

Tehnologia este cea care a apropiat toată lumea și totodată cea care a îndepărtat toți oamenii.

Am găsit acest citat acum ceva timp (deși nu sunt sigură că l-am preluat 100%, detalii). M-a pus sincer pe gânduri, și am ajuns la concluzia că este foarte adevărat în aceeași măsură în care nu este, pentru că totul per ansamblu, depinde de noi. Putem vorbi cu oricine de pe întreg globul, dacă avem un telefon sau un laptop și conexiune la internet, ceea ce mi se pare foarte bine. E un mare avantaj și sunt și multe altele. S-a ajuns în punctul în care tehnologie este efectiv peste tot și mi se pare foarte okey. Face parte din viața noastră, în ciuda dezavantajelor, și chiar dacă sunt mare fan scrisori, iar acum s-au demodat pentru că există metode de comunicare mult mai ușoare și rapide, îmi place ideea că poți păstra legătura cu oricine, indiferent cât de departe ar fi, dacă vrei.

Internetul a devenit un refugiu pentru multe persoane și unul dintre cele mai bune lucruri pe care ni le oferă acesta este anonimitatea sau lipsa ei. Fiecare are dreptul să se exprime sau să creeze ceva, chiar dacă nu dorește să îi fie aflată identitatea, iar asta consider că te poate face să te simți mai liber. De asemenea, informația este în fața noastră tot timpul. Putem afla o mulțime de lucruri și nu facem decât să navigăm pe o mică parte a internetului numai. Bineînțeles, odată cu acest mare plus, apare și un minus, informația nu este verificată (de exemplu moartea falsă a unor actori/cântăreți celebri, ce apare pe toate site-urile. Chiar azi am găsit ceva asemănător.), însă consider că este totuși mai ușor să afli dacă informația găsită este corectă sau nu, decât să nu o ai deloc. Mai mult de atât, se pot lega prietenii deosebite, care nu sunt nici pe departe mai puțin reale dacă persoanele nu se cunosc și dincolo de ecrane, însă poate reprezenta o problemă dacă nu există încredere, înțelegere și sinceritate din ambele părți (recomand cartea, „Eliza și monștrii ei” de Francesca Zappia, dacă vreți să vedeți o poveste legată strict de viața dusă online).

Internetul oferă o mulțime de posibilități și șanse, și atâta timp cât este folosit inteligent, te poți dezvolta cu ajutorul lui, te poți recrea sau poți socializa.

Problema apare în momentul în care pierdem contactul cu realitatea, în momentul în care uităm să trăim și nu mai suntem nimic când ecranul este negru. Sunt o mulțime de persoane care ies cu prietenii și stau cu toții cu ochii în telefon, ceea ce mi se pare greșit (sunt totuși și foarte multe persoane care nu fac asta). Uităm cum să comunicăm cu ceilalți, cum să ne integrăm și devenim dependenți de tehnologie, uităm cum arată natura simplu, fără filtre și ajustări, uităm cum e să râdem și să plângem cu adevărat, stând ascunși în spatele emoticoanelor, uităm să ne bucurăm de lucrurile mici, iar totul devine o modalitate de a ne forma un nume și cam atât. Mi se pare extrem de important să menținem contactul online cu ceilalți, dar cred că nu trebuie să ne lăsăm acaparați în totalitate, pentru că riscăm să pierdem ce avem atunci când telefoanele sunt închise, când nu există internet sau semnal.

Mi se pare totuși că oamenii nu sunt atât de ahtiați după tehnologie așa cum se spune/crede, (sau nu mai sunt). Într-adevăr, se creează, cred eu, o dificultate în a comunica, în unele cazuri, dar de cele mai multe ori, cu toții reușesc să creeze un echilibru între viața online și cea offline (sau cel puțin așa îmi place să cred-majoritatea), referindu-ne strict la comunicare, chiar dacă, dacă te plimbi prin parc, este aproape imposibil să nu vezi măcar câțiva oameni care au ieșit împreună, dar stau tot pe telefoane. Mi se pare trist că unii chiar fac asta, însă chiar dacă mi-aș dori, tot ce pot să fac eu ca să schimb asta, este să încerc să le demonstrez că nu este în regulă ce se întâmplă. În ceea ce privește informația pe care o găsim, cu toții suntem liberi să credem sau nu ce vrem noi, și având în vedere că sunt mai multe site-uri cu informații și nu doar unul, e destul de ușor, în opinia mea, să se facă o comparație și să se aleagă informația corectă, care apoi bineînțeles poate fi verificată cu ce se găsește în cărți, deci nu găsesc asta ca fiind o problemă. Internetul oferă de asemenea posibilitatea să descoperim persoane cu aceleași interese și pasiuni, sau care au experimentat aceleași emoții ca și noi. Da, sunt și foarte multe pericole și foarte multe persoane care nu doresc să facă decât rău, iar internetul și rețelele de socializare îi ajută, dar lucrurile de acest fel, ca pedofilia pe internet sau fel de fel de jocuri dubioase cu repercursiuni extrem de grave, pot fi prevenite dacă copiii sunt de mici informați, la școală și acasă, despre pericolele la care se pot expune pe internet, cum să se ferească de ele, și cel mai important, să ceară ajutor. Internetul este controlat de noi, nu de altcineva, și ține tot de noi dacă acceptăm să fim aspirați ca într-un vortex în acest mediu, dacă acceptăm să pierdem ore întregi, în care am fi putut realiza ceva pentru noi sau în care ne-am fi dezvoltat pe orice plan, pe Facebook, sau orice altceva de acest gen. Să ajungem să fim ca într-un astfel de joc (poza mai jos :)) ). Dacă ne lăsăm totuși asupriți, atunci da, suntem niște zombi ai secolului XXI. Mi se pare o problemă că nu ne putem desprinde în totalitate de aceste dispozitive nici o secundă din zi, însă nu cred că am putea schimba asta, nu acum și sub nici o formă în totalitate. Și nici nu ar trebui. Trebuie doar să controlăm fenomenul și să ne dăm seama dacă ce facem online ne face mai mult rău decât bine sau invers. Să întoarcem situația în favoarea noastră.

(Și nu în ultimul rând, citatul^^)

Technology is a useful servant, but a dangerous master.